Un creştin evlavios povesteşte:
„Când eram mic am rămas orfan de tată. Mama mea s‑a căsătorit din nou, iar pe mine m‑au dus la orfelinat. Mai târziu, când am crescut, m‑au luat împreună cu ei. Tatăl meu vitreg mă trimitea să vând lozuri, lua apoi banii pe care îi câştigam, mă maltrata şi mă bătea mult. Odată am căzut în deznădejde şi am spus: Pentru mine nu există Dumnezeu?
M‑am dus apoi în biserică să mă rog şi am sărutat picioarele Celui Răstignit. Dar, vă spun şi mă cutremur, am simţit că sărut cu adevărat picioare, cu carne şi oase!”.

Related Posts
Metallica. Dar ce “fel de monstru”?
Preot Constantin Sturzu Kim Ung-Yong, supranumit „copilul-minune” și „omul cu cel mai ridicat coeficient de inteligenţă de pe…
27/09/2021
Evanghelia zilei (Matei 16, 24-28)
Valoarea sufletului „Zis-a Domnul către Ucenicii Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de…
27/07/2023
Iconografia ușilor Sfântului Altar
Orice ușă simbolizează locul de trecere dintre două lumi, dintre cunoscut şi necunoscut. Catapeteasma Bisericilor Ortodoxe este prevăzută…
25/03/2022