Un creştin evlavios povesteşte:
„Când eram mic am rămas orfan de tată. Mama mea s‑a căsătorit din nou, iar pe mine m‑au dus la orfelinat. Mai târziu, când am crescut, m‑au luat împreună cu ei. Tatăl meu vitreg mă trimitea să vând lozuri, lua apoi banii pe care îi câştigam, mă maltrata şi mă bătea mult. Odată am căzut în deznădejde şi am spus: Pentru mine nu există Dumnezeu?
M‑am dus apoi în biserică să mă rog şi am sărutat picioarele Celui Răstignit. Dar, vă spun şi mă cutremur, am simţit că sărut cu adevărat picioare, cu carne şi oase!”.
Related Posts
Duminica a 31-a după Rusalii (Vindecarea orbului din Ierihon)
Apostol 1 Timotei 1, 15-17 Fraților, vrednic de credință și de toată primirea e cuvântul că Iisus Hristos…
24/01/2021
Înălțarea Domnului – Sfântul Teofan Zăvorâtul
În numele Înălţării Domnului, trebuie să ne recunoaştem măsura cerească si sa-i căutam pe cei ce au aceasta…
25/05/2017
Când Cuvioasa Parascheva devine „soră mai mare”
An de an, în preajma hramului Ocrotitoarei Moldovei, Cuvioasa Parascheva, se îndreptau către cetatea Iașilor mii și zeci…
14/10/2022