Un creştin evlavios povesteşte:
„Când eram mic am rămas orfan de tată. Mama mea s‑a căsătorit din nou, iar pe mine m‑au dus la orfelinat. Mai târziu, când am crescut, m‑au luat împreună cu ei. Tatăl meu vitreg mă trimitea să vând lozuri, lua apoi banii pe care îi câştigam, mă maltrata şi mă bătea mult. Odată am căzut în deznădejde şi am spus: Pentru mine nu există Dumnezeu?
M‑am dus apoi în biserică să mă rog şi am sărutat picioarele Celui Răstignit. Dar, vă spun şi mă cutremur, am simţit că sărut cu adevărat picioare, cu carne şi oase!”.

Related Posts
Ștefan cel Mare în ținutul Iașilor
Mai de demult răsfoiam câteva hrisoave din timpul lui Ștefan Voievod, cuprinse în seria Documente privind istoria României.…
02/07/2022
Grăbiţi-vă de vă îmbogăţiţi în Dumnezeu
Eu mă tem pentru dumneavoastră. Îmi scrieţi că v-aţi asigurat pe dumneavoastră şi pe copiii dumneavoastră atât de…
17/12/2019
Perfect sau sfânt?
Mi-am adus aminte de curând de un om drag, un fost elev, mereu citit, cu întrebări pertinente, puţin…
01/11/2022