Un creştin evlavios povesteşte:
„Când eram mic am rămas orfan de tată. Mama mea s‑a căsătorit din nou, iar pe mine m‑au dus la orfelinat. Mai târziu, când am crescut, m‑au luat împreună cu ei. Tatăl meu vitreg mă trimitea să vând lozuri, lua apoi banii pe care îi câştigam, mă maltrata şi mă bătea mult. Odată am căzut în deznădejde şi am spus: Pentru mine nu există Dumnezeu?
M‑am dus apoi în biserică să mă rog şi am sărutat picioarele Celui Răstignit. Dar, vă spun şi mă cutremur, am simţit că sărut cu adevărat picioare, cu carne şi oase!”.
Related Posts
Viaţa duhovnicească se întemeiază pe gând
– Părinte, am citit că în războiul cu italienii, grecii mai întâi încercau să strice fortificaţiile vrăjmaşului şi…
19/12/2020
Moartea spune mult despre om
Moartea spune mult despre om. M-am convins că în felul în care moare un om se conţine și…
03/02/2017
Îndreptarea celui înşelat
– Părinte, ce ajută la revenirea unuia care are idei rătăcite? – Să-şi simtă halul în care este,…
23/09/2021