Un creştin evlavios povesteşte:
„Când eram mic am rămas orfan de tată. Mama mea s‑a căsătorit din nou, iar pe mine m‑au dus la orfelinat. Mai târziu, când am crescut, m‑au luat împreună cu ei. Tatăl meu vitreg mă trimitea să vând lozuri, lua apoi banii pe care îi câştigam, mă maltrata şi mă bătea mult. Odată am căzut în deznădejde şi am spus: Pentru mine nu există Dumnezeu?
M‑am dus apoi în biserică să mă rog şi am sărutat picioarele Celui Răstignit. Dar, vă spun şi mă cutremur, am simţit că sărut cu adevărat picioare, cu carne şi oase!”.
![](https://cdn.marturieathonita.ro/wp-content/uploads/2014/11/5500-1.jpg)
Related Posts
Evanghelia zilei (Luca 9, 57–62)
Urmarea lui Hristos „În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți…
18/12/2021
Încrederea în sine
– Gheronda, ce înseamnă: „De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc”[1]? –…
21/09/2022
Biruința lui Hristos asupra morții
Prin lucrarea Sa mântuitoare, Hristos l-a izbăvit pe om de moarte şi i-a dăruit viața veşnică. Căci, spun…
18/06/2014