Mihail, un locuitor din Smirna, înainte de a se face schimbul de populaţie, s‑a dus într‑o zi să‑şi are ţarina cu boii. Deodată plugul s‑a împiedicat în ceva. Boii nu mai înaintau şi el nu putea să scoată plugul din pământ. După ce s‑a ostenit mult, s‑a mâniat şi a început să înjure de Hristos şi de Sfinţi.
Însă îndată şi‑a pierdut lumina ochilor pentru aproape un sfert de ceas. Atunci, pocăindu‑se şi umilindu‑se pe sine, a început s‑o roage pe Sfânta Parascheva să‑i redea lumina ochilor, făgăduind că nu va mai înjura niciodată. A făcut şi o făgăduinţă. Cât avea să mai trăiască niciodată nu va mai mânca şi nu va mai bea Vinerea. Şi îndată, o! minune, şi‑a recăpătat vederea. Atunci a scos cu uşurinţă plugul şi a continuat aratul, mulţumind lui Dumnezeu şi Sfintei Parascheva. După schimbul de populaţie Mihail a venit în Grecia şi s‑a stabilit în Patra. Şi‑a împlinit şi făgăduinţa, căci în fiecare Vineri nu mânca şi nu bea nimic, nici măcar apă. Iar aceasta a făcut‑o în toată viaţa sa. Chiar şi la Naşterea Domnului, dacă era în zi de Vineri, nu mânca. Dar la insistenţa părinţilor săi de a mânca, dezlega numai în această zi şi mânca ceva pentru sfinţenia zilei, ca să înceteze presiunile casnicilor săi.
