Bucuria! Cuvânt drag, cuvânt dorit, cuvânt are mișcă sufletele oamenilor, cuvânt care semnifică veselia, care înseamnă voioșie, cuvânt care exprimă desfătarea și bucuria duhovnicească. Bucurie! Cu ce cuvinte aș putea descrie sentimentul pe care tu îl trezești în inimă? Cu ce penel să-ți zugrăvesc chipul sau în ce fel să reprezint caracterul tău tainic? Nicio putere din mine nu poate să cerceteze amănunțit taina ta. Niciun cuvânt n-are forța de a exprima lucrarea ta; ea rămâne tainică și se ascunde în ungherele inimii, arătându-le numai sufletului singur. Aceasta face sufletul să salte de veselie și bucurie; îl îmbată cu o băutură dumnezeiască; a devenit hrana lui mult dorită; îndulcește limba celui cuprins de bucurie mai mult decât mierea și ceara; alcătuiește înăuntrul inimii imne pe care buzele nu sunt în stare să le rostească; inima grăiește, dar buzele tac; ceea ce este mai presus de fire este slujit în chip tainic.
Inima se bucură pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a sălășluit într-însa. Inima se bucură pentru că a simțit că s-a umplut de binele cel mult-dorit. Se bucură pentru că a primit înștiințarea tainică a faptului că Dumnezeu o iubește. Se bucură pentru că pacea, liniștea, seninătatea și netulburarea domnesc în ea. Se bucură pentru că L-a cunoscut pe Dumnezeu prin credință. Se bucură pentru că a primit prin nădejde adeverirea bunurilor viitoare. Se bucură pentru că a cunoscut prin iubire că Domnul S-a sălășluit în ea.
O, sfântă bucurie! O, bucurie, arvuna desfătării Raiului! O, bucurie, vestitoarea desfătării celei negrăite! Te doresc, te caut pe tine, asemenea unei arvune pe care am dobândit-o aici pe pământ; nădăjduiesc să mă învrednicesc și de bucuria cerească, în care se află glasul neîncetat al celor care se veselesc și desfătarea negrăită a celor care văd [față către față] frumusețea negrăită a chipului lui Dumnezeu. Amin.
Extras din Cunoaște-te pe tine însuți sau despre virtute – Sfântul Nectarie din Eghina – Editura Sophia.
