Pr. Serafim Rose
„Într-un asemenea veac – scrie Arhiep. Averchie Tausev – pentru a fi un adevărat creștin ortodox, gata de a-ți păstra credința în Mântuitorul Hristos chiar și în fața morții, este mult mai greu în zilele noastre decât în primele secole ale creștinismului” (…)
Prigonirea creștinilor din zilele noastre este mult mai bine disimulată. „Sub haina unei împărății înșelătoare, care arată minunat și îi duce pe mulți în rătăcire, se arată, de fapt, o prigoană ascunsă împotriva creștinismului… Această prigoană este mult mai primejdioasă și mai înfricoșătoare decât prigoana fățisă, căci amenință cu adevărat să dea cu totul pierzării sufletele – ceea ce înseamnă moarte duhovnicească” (…) Ispita belșugului și a confortului îndepărtează sufletul de la Dumnezeu, „slujitorii lui Antihrist se străduiesc mai mult decât orice să Îl scoată pe Dumnezeu din viața oamenilor, astfel încât aceștia, mulțumiți cu belșugul material, să nu simtă în niciun fel nevoia de a se întoarce la Dumnezeu, să nu-și mai aducă aminte de El, ca să poată trăi ca și cum Acesta nu ar exista defel.
Așadar, întreaga rânduiala a vieții din zilele noastre, în așa numitele „țări libere”, unde nu este o prigoană fățișă împotriva credinței (..) este o primejdie și mai mare pentru sufletul unui creștin (decât o prigoană la arătare) căci îl leagă cu desăvârșire de pământ și-l face să uite de Rai. Întreaga „cultură” contemporană, îndreptată numai către cunoștințe cu desăvârșire lumești și întreg vârtejul nebunesc al vieții legate de această „cultură” îl țin pe om într-o stare neîncetată de sterpiciune și de tulburare, care nu lasă nimănui putința de a-și cerceta, doar puțin mai adânc sufletul, în acest fel stingându-se, încetul cu încetul, viața duhovnicească”.
Întreaga trăire din zilele noastre, la nivelul ei public, este o pregătire pentru venirea lui Antihrist: „toate lucrurile care se întâmplă în zilele noastre – la cel mai înalt nivel în religie, guvernământ și în viața publică- {…} nu sunt altceva decât o lucrare intensă a slujitorilor lui Antihrist pentru pregătirea și instaurarea împărăției sale”, iar această lucrare este înfăptuită tot atât de mult de către „creștini”, ca și de către necreștini. (…) „Toți cei care în aceste zile răvnesc să nu-și piardă credința în Mântuitorul Hristos trebuie să se păzească și să stea împotriva oricărei doriri a lucrurilor materialnice și pământești și împotriva amăgirii care vine prin bunurile lumești. Este peste măsură de primejdios să se învoiască cineva cu orice dorință de a-și face o carieră, de a-și făuri un nume, de a dobândi stăpânire și trecere înaintea oamenilor, de a-și agonisi bogății, de a se înconjura de lux și confort”.
