Arhim. Roman Braga
1. Despre Dumnezeu
Pe Dumnezeu, în noi trebuie să-L căutăm.
Dumnezeu este mereu cu tine dacă vrei ca El sa fie cu tine.
Măsura sfinţeniei numai Dumnezeu o ştie.
Dumnezeu nu are nevoie de apărarea noastră, ci de dragostea noastră.
Dumnezeu este Taină şi noi trebuie să învăţăm să trăim Taina.
Tainele nu se înţeleg cu mintea! Poate doar prin rugăciune…
Trebuie să vorbim cu Dumnezeu oriunde am fi. Vorbeşte cu Dumnezeu tot timpul: spune-I când ţi-e foame, când ţi-e sete, spune-I unde ai treabă, spune-I Lui ceva pe drum; arată-I lui Dumnezeu cât de frumoasă este natura (creată de El!). Vorbeşte cu Dumnezeu copilăreşte, căci noi suntem copiii Domnului.
2. Despre Maica Domnului
Maica Domnului n-a ieşit în drum ca să zică: Nu ştiţi că băiatul meu e Dumnezeu?
3. Despre rugăciune
Teologia se înţelege în genunchi! Se poate învăţa în clasă, dar se înţelege doar în rugăciune.
4. Despre suferinţă
Ce tată nu-şi pedepseşte copiii? Pedeapsa vine din iubire. Dacă nu suferiţi, nu sunteţi copiii lui Dumnezeu.
Poţi să ierţi doar când ai suferit. Când nu ai suferit, nu eşti dispus să ierţi şi atunci eşti pierdut.
5. Despre dragoste
Aceea este adevărata iubire şi dragoste, când poţi să mori pentru cineva. Dacă tânărul nu este în stare să moară pentru o fată, aceasta să nu se căsătorească cu el.
6. Despre libertate
Libertatea adevărată este libertatea spirituală.
În libertatea de a face orice îţi doreşti, te distrugi dacă nu eşti matur.
Adevăratul om liber este acela pe care îl eliberează Iisus Hristos.
Dumnezeu ne îndeamnă la abţineri, pentru a ne feri sau a ne elibera de dominaţia lucrurilor materiale şi trecătoare. Acest ataşament material împiedică evoluţia personală. Desfrânarea, dependenţa de droguri, de alcool, fumatul sau mâncarea în exces înrobesc omul, răpindu-i libertatea. Dumnezeu, însă, îl vrea liber, după propria Sa asemănare, aşa cum l-a creat: „Şi a zis Dumnezeu: Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră…”(Facerea 1.26)
7. Despre închisoare
Tratamentul intelectualilor? În unsprezece ani, nimeni din cei care au fost în închisoare cu mine n-a văzut hârtie, creion sau carte!
La Piteşti s-a întâmplat ceva paradoxal: sfinţii au devenit criminali şi criminalii au devenit sfinţi.
Privind în urmă, pot spune că închisoarea a fost o binecuvântare: niciodată n-o să trăim acele momente de intimitate cu Dumnezeu pe care le-am trăit atunci, în închisoare.
8. Despre oameni
Omul modern n-are timp să se cunoască pe sine pentru că este prea ocupat cu cunoaşterea „în afară” de sine.
Tineretul astăzi fuge. Fuge de el însuşi.
9. Despre hesychia
New York-ul este pentru mine cel mai bun deşert în care un Sfânt Părinte se poate nevoi.
Izolaţi-vă de cele trecătoare şi treziţi-vă interesul pentru lucrurile veşnice– nu pentru bani prea mulţi.
Dacă vom avea pace în noi, va fi linişte şi înafară.
Când Iisus a spus: „pacea Mea v-o dau vouă”, El n-a vorbit de pacea de la Versailles, sau de cea de la Paris, ci de pacea Lui. El e Pacea Lumii.
10. Despre preoţi, Biserică şi Sfintele Taine
Ceea ce trebuie pentru mântuirea sufletului are fiecare preot.
Harul Domnului nu lucrează în Sfânta Liturghie şi în Sfintele Taine prin, sau după vrednicia preotului, ci lucrează pentru mântuirea oamenilor.
Viaţa întreagă e o Liturghie când ai sentimentul existenţei lui Dumnezeu.
Sfânta Liturghie este centrul liturgic al Universului.
Eu nu-i împărtăşesc pe cei care duc şi se cuminecă la catolici ori pe cei care, în loc să vină la biserica lor, se duc la protestanţi, la monofiziţi ori în alte locuri. Sfinţii Părinţi ne opresc şi ne interzic să ne rugăm împreună cu ereticii sau schismaticii, dar suntem obligaţi să ne rugăm pentru aceştia.
11. Despre România
Dumneavoastră aveţi în România ceva care ar trebui să fie în toată lumea: dreapta-credinţă.
Nu ştiu ce a căutat România în Uniunea Europeană pentru că Apusul nu este creştin! Europa trebuie încreştinată pentru că L-a pierdut pe Dumnezeu!
