Despre cum să fim cu aproapele

Dacă veţi crede de cuviinţă să faceţi o observaţie dreaptă celor mai mari, atunci rostiţi mai înainte o rugăciune cu cea mai adâncă smerenie. Prin cei cu care vieţuim Domnul Dumnezeu ne şi pedepseşte, ne şi mântuieşte. De aceea nu purtaţi supărare asupra nimănui dintre cei care vă necă­jesc. La orice supărare, abătându-vă gândul de la cel ce v-a supărat, îndreptaţi-vă direct către Domnul Dumnezeu, Care vă stă aproape, şi spuneţi-I: „Ştiu, Doamne, că am o mulţime de păcate şi că pentru ele, pe drept, mă pedepseşti. Deci, pedepseşte-mă, Doamne, în această viaţă, însă miluieşte-mă în cea viitoare”.

Fără lepădarea de voia proprie omul nu poate pune nici măcar început mântuirii, nu mai zic de a se mântui. Cereţi deci Domnului spirit de jertfă, fiii mei duhovniceşti; el este foarte trebuincios pentru mântuire.

Dacă intenţionaţi să-l vizitaţi pe aproapele, atunci stabiliţi-vă drept obli­gaţie în timpul vizitei să păstraţi aceeaşi dragoste şi simpatie cu care aţi in­trat la el, chiar dacă veţi primi din partea lui vreo supărare. În cazul oricărei neplăceri în relaţia cu aproapele, cercetaţi-vă mai întâi atent pe voi înşivă: vom afla întotdeauna că noi înşine am fost cauza ispitei.

În clipele de mânie păstraţi tăcerea şi spuneţi în gând rugăciunea lui Iisus.

Nu vă îndreptăţiţi, nu intraţi în controverse, fiţi îngăduitor faţă de orice fel de caracter şi vârstă. Mângâiaţi pe fiecare cu ce puteţi, nu judecaţi pe nimeni, nu răsplătiţi cu rău pentru rău, iubiţi-i pe toţi, iertaţi-i pe toţi, fiţi slugă tuturor. Socotiţi-vă ultimul om şi mai rău decât toţi.

Iubiţi-L pe Domnul Dumnezeu, rugaţi-vă Lui ca nişte fii, smeriţi-vă înaintea tuturor şi astfel Domnul Dumnezeu vă va iubi şi se va bucura pen­tru dumneavoastră.

Nu ruşinaţi nădejdea mea în voi, fiii mei duhovniceşti; răbdaţi neînţe­legerea, nepriceperea, neştiinţa, mânia neîntemeiată din partea celorlalţi, fără a vă împotrivi.

Fiţi păstrători sârguincioşi ai poruncilor lui Dumnezeu şi ale părinţilor, chiar dacă respectarea lor v-ar costa nu doar sănătatea trupească, ci chiar greutăţi sufleteşti; aceste greutăţi se vor preschimba imediat într-o stare ne­aşteptată de pace a sufletului.

Când veţi simţi faţă de cineva, fără de voie, respingere, străduiţi-vă să învingeţi acest simţământ păcătos; siliţi-vă să vă rugaţi astfel: „Mântuieşte, Doamne, pe robul tău şi prin rugăciunile lui sfinte împacă sufletul meu”; siliţi-vă să acordaţi omului pe care nu-l iubiţi tot felul de atenţii şi servicii. Văzându-vă intenţia bună, Domnul nu doar că vă va smulge din inimă vrăjmăşia, ci chiar vă va umple de dragoste sfântă.

Dacă nu primiţi alinare în timpul rugăciunii, să ştiţi că veţi primi mân­gâiere dumnezeiască şi bucurie la scurt timp după săvârşirea ei. „Răbdând am răbdat şi Domnul m-a miluit pe mine”.

Din învăţăturile Stareţului Agapit de la Nil-Stolobensk.

Total
83
Shares
Previous Post

Dumnezeu ne „bombardează” cu dragostea Sa

Next Post

Omul duhovnicesc este „foc mistuitor”

Related Posts