Despre descoperirea dumnezeiască (I)

6. Ce este Descoperirea Dumnezeiasca ?

Descoperirea sau Revelatia Dumnezeiasca este comoara de adevaruri pe care Dumnezeu a dat-o oamenilor, pentru ca acestia cunoscandu-L pe El, voia Lui si lucrarea Lui, sa-L cins teasca dupa vrednicie, sa-I implineasca voia si prin aceasta sa se mantuiasca.

7. Ce dovedeste din partea lui Dumnezeu aceasta Descoperire ?

Descoperirea dumnezeiasca dovedeste marea iubire a lui Dumnezeu fata de oameni. “Dumnezeu este iubire” (I Ioan IV, 8), iubire nesfarsita, un ocean de iubire, cum zic Sf. Parinti. Ea revarsa lumina si caldura ei, cea mai presus de fire, asupra intregii fapturi si o ajuta sa se impartaseasca cat mai deplin de puterea cea de sus si de adevarul cel mantuitor. Descoperirea lui Dumnezeu e insasi aceasta lumina ce ni s-a dat din nesfarsita Lui iubire fata de noi.

8. Dumnezeu a dat Descoperirea Sa tuturor oamenilor ?

Descoperirea dumnezeiasca a fost data pentru toti oamenii, pentru ca toti au nevoie de mantuire, dar intrucat nu toti erau vrednici de a primi Descoperirea, de-a dreptul de la Dumne- zeu, ea a fost incredintata anumitor oameni alesi, care, la randul lor, s-o vesteasca celor ce doresc a o primi.

9. De ce nu toti oamenii pot primi Descoperirea de-a dreptul de la Dumnezeu?

Pentru nevrednicia pricinuita de necuratia sufletului si a trupului lor.

10. Cine au fost vestitorii Descoperirii dumnezeiesti?

Oamenii alesi de Dumnezeu, in acest scop, au fost patriarhii si proorocii, care au primit si au predicat inceputurile Descoperirii dumnezeesti. Aceasta descoperire a fost adusa oamenilor in chip deplin de insusi Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, “Lumina cea adevarata, care lumineaza pe tot omul ce oine in lume”(Ioan I, 9). Mantuitorul a raspandit in lume Descoperirea dumnezeiasca prin Sfintii Sai Apostoli si Ucenici.

11. Este cu putinta ca Dumnezeu sa se descopere oamenilor ?

Este cu putinta. S-a sustinut, totusi, de catre unii intelepti pagani si de catre unii eretici ca Dumnezeu nu se putea descoperi oamenilor. Intai, pentru ca Dumnezeu cel nesfarsit, cel nema terial, cel neschimbator si cel vesnic nu s-ar fi putut apropia si n-ar fi avut, deci, cum sa fie cunoscut de catre ceea ce este marginit, trupesc, schimbator si trecator. In al doilea rand, daca Dumnezeu s-ar fi apropiat de fiintele muritoare, aceste fiinte slabe si neajutorate n-ar fi reusit sa cuprinda si sa inteleaga Descoperirea care li se facea. Acei pagani si eretici judecau asa, pentru ca ei socoteau pe Dumnezeu ca o putere nepersonala, lipsita de viata si mai ales de iubire.

Pentru noi, crestinii, nu sunt asemenea oprelisti, fiindca, potrivit invataturii noastre, Dumnezeu e o fiinta personala, care poate avea legaturi cu alte persoane, si deci, si cu oamenii. Sfanta Scriptura insasi ne invata ca Dumnezeu a tinut, din cele mai departate timpuri, mereu legatura cu oamenii, adica dandu-le Descoperirea Sa : “In multe feluri si in multe chipuri de demult Dumnezeu graind parintilor prin prooroci, in zilele acestea mai de pe urma a grait noua intru Fiul”. (Evr. I, I). Ca izvor al vietii si al iubirii, Dumnezeu se apleaca si se descopera continuu oamenilor. El nu e niciodata prea sus sau prea departe, pentru ca El salaslueste si in inimile noastre.

La randul lor, oamenii sunt vrednici de Descoperirea dumnezeiasca si pot s-o primeasca. Ei sunt “chipul si asemanarea lui Dumnezeu” si, prin aceasta, indreptatiti la cinstea descoperi rilor de sus. Aceasta cinste a mers pana acolo, incat Descoperirea deplina adusa de Fiul lui Dumnezeu pe pamant s-a facut prin intruparea Sa in om. Credinciosul poate primi Descoperirea dumnezeeasca, apoi, si pentru ca el insusi e mistuit de dorul fierbinte dupa Dumnezeu. Psalmistul lamureste aceasta zicand: ” In ce chip doreste cerbul spre izvoarele apelor, asa doreste sufletul meu spre Tine, Dumnezeule. Insetata sufletul meu spre Dumnezeul cel viu; cand voi veni si ma voi arata fetei lui Dumnezeu?” (Psalm. XLI, 1-2). Un scriitor bisericesc arata astfel suspinul inimii sale dupa Dumnezeu: “Ca ne-ai facut spre a Te cauta si nelinistit este sufletul nostru pana nu se va odihni intru Tine”. Ca fiinta inzestrata cu minte, ca “chip al lui Dumnezeu”, cum am spus, omul poate fi vrednic sa primeasca orice adevaruri din partea lui Dumnezeu. Acesta, in nesfarsita Sa intelepciune, usureaza caile de intelegere ale adevarurilor date.