171. De ce a trebuit să fie Iisus Hristos o persoană în două firi?
Numai fiindcă a fost o persoană în două firi, Iisus Hristos ne-a putut mântui. Dacă ar fi fost două persoane, adică pentru fiecare fire o persoană deosebită, cu alte cuvinte, dacă firile ar fi fost despărțite, moartea pe cruce ar fi fost numai moartea unui om și n-ar fi avut puterea să ne răscumpere. De asemenea, firea omenească nu s-ar fi unit cu Fiul lui Dumnezeu, ca și cu persoana ei proprie, deci n-ar fi avut cine să omoare moartea din această fire și cine s-o îndumnezeiască. Iar noi, stând în legătură cu Iisus Hristos, am sta în legătură cu o persoană omenească, nu cu una dumnezeiască…
Dacă firea dumnezeiască și cea omenească s-ar fi amestecat într-una singură, ca să fie o singură fire a unei singure persoane, s-ar fi arătat că firea noastră nu poate fi mântuită, ci numai prefăcută în altceva, poate în fire dumnezeiască. Iar Iisus Hristos n-ar fi fost nici Dumnezeu, nici om, sau poate ar fi fost numai Dumnezeu. Nemaifiind om, n-ar fi pătimit cu adevărat pentru noi și noi n-am mai fi putut intra în legătură cu El, ca și cu un om. Iar nemaiputând intra în legătură cu El ca om, n-am mai intra în legătură nici cu Dumnezeu.
Numai dacă Unul și Același a fost și Dumnezeu, și om, adică a fost o singură persoană cu fire dumnezeiască și omenească, a mântuit firea noastră, deci și pe noi pe toți câți vrem să ne mântuim. Numai dacă a fost cu adevărat om, a putut pătimi pentru noi și numai dacă a fost tot același și Dumnezeu adevărat, patima Lui a fost mântuitoare și El a înălțat firea noastră.
Sf. GRIGORIE TEOLOGUL spune: “Însuși Cuvântul lui Dumnezeu… la chipul Său vine și cu trup Se îmbracă pentru trup și suflet înțelegător pentru sufletul meu își împreună, pe cel asemenea cu cei asemenea curățând. Și întru toate se face om, afară de păcat… Și se arată Dumnezeu cu firea luată, una (adică o persoană din amândouă (firile) cele potrivnice, din trup adică și din Duh, din care una a îndumnezeit, iar alta s-a îndumnezeit.
172. Ce înseamnă “pentru noi oamenii, și pentru a noastră mântuire”?
Fiul lui Dumnezeu nu S-a făcut om pentru plăcerea de a fi om sau pentru alte făpturi, ci pentru noi oamenii. Și când se spune “pentru noi oamenii”, se înțelege “pentru noi oamenii păcătoși”, așa cum zice Mântuitorul la Cina cea de Taină.
“Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi” (Luca XXII, 19), înțelegând: “pentru voi cei păcătoși”. Deci, Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat “pentru noi, oamenii păcătoși și pentru a noastră mântuire”. Și nu se spune pentru unii oameni sau pentru un popor, ci “pentru noi oamenii” îndeobște, adică pentru toți oamenii, Dumnezeu a binevoit să dea omului o prețuire atât de mare, încât S-a făcut și El om și rămâne așa în vecii vecilor, pentru a fi in strânsă legătură cu noi oamenii.
173. Ce înseamnă cuvintele “S-a pogorât din cer”?
“S-a pogorât din cer” înseamnă că Fiul lui Dumnezeu a binevoit să Se facă și Fiu al omului, să ia pe lângă firea Sa atotputernică și firea noastră neputincioasă, să Se smerească purtând toate ale ei, să ia chip de rob, “să se deșerte” (Filip. II, 7) de slava Sa dumnezeiească, în arătarea și lucrarea Sa omenească, fără să înceteze de a fi Dumnezeu, să umble ca om pe pământ și să fie disprețuit de mulți.
“S-a pogorât din cer”, înseamnă că: “a sărăcit pentru noi bogat fiind, ca noi cu sărăcia Lui să ne îmbogățim” (II Cor. VIII, 9). Cu alte cuvinte : “El S-a făcut om, ca noi să ne facem dumnezei”. S-a unit pe Sine cu firea noastră neputincioasă, ca firea noastră să se facă tare și nemuritoare, prin unirea cu firea Sa dumnezeiască.
174. A părăsit Fiul lui Dumnezeu Cerul prin această pogorâre?
Fiul lui Dumnezeu n-a prăsit cerul prin această “pogorâre”. Căci El n-a încetat să fie și Dumnezeu și n-a părăsit firea dumnezeiască. Iar ca Dumnezeu e pretutindeni și cu deosebire în Cer. El umbla pe pământ cu firea noastră omenească, dar cu firea dumnezeiască era pretutindenea. Prin firea noastră se afla “pogorât din Cer”, dar prin firea dumnezeiască era unit cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, se afla “în sânul Tatălui”, în Cer, însuși El spune despre Sine: “Nimenea nu s-a suit la Cer, fără numai Cel ce s-a pogorât din Cer, Fiul omului, care este în Cer” (Ioan III, 13).
175. Ce înseamnă “S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om” și anume de ce spune în chip deosebit “S-a întrupat” și în chip deosebit “S-a făcut om”?
“S-a întrupat” înseamnă cu deosebire “S-a zămislit”, ca început al întrupării. Iar “S-a facut om”, înseamnă cu deosebire arătarea Fiului lui Dumnezeu ca om între oameni prin nașterea din Sf. Fecioara Maria. Dar prin cuvântul “S-a întrupat”, Sf. Părinți, care au alcătuit simbolul, au ținut mai ales să spună cu hotărâre că Fiul lui Dumnezeu Și-a alcătuit trup adevărat, nu numai unul părut, cum spuneau unii eretici și de aceea n-a venit cu el din Cer, ci l-a luat din Sf. Fecioară Maria. Iar prin cuvântul “S-a făcut om” au ținut să sublinieze că Fiul n-a luat numai un trup fără suflet sau fără minte, cum spuneau alți eretici, ci S-a făcut om deplin, cu trup și suflet cuvântător.
176. Și ce înseamnă “de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara”? Care este partea Duhului Sfânt și care a Fecioarei Maria în întruparea Cuvântului?
Fiul lui Dumnezeu S-a zămislit ca om din Fecioara. Deci s-a zămislit fără de sămânța bărbăteasca. Dar această zămislire minunată nu s-ar fi putut face fără lucrarea Duhului Sfânt. Duhul Sfânt a făcut ca Fecioara să zămislească fără sămânța bărbătească pe Fiul lui Dumnezeu ca om “Iată îngerul Domnului în vis s-a arătat lui zicând: “Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria femeia ta că ce s-a zămislit într-însa din Duhul Sfânt este” (Matei I, 20). De aceea spune simbolul: ” și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara”.
Desigur, alta este partea Duhului Sfânt și alta a Fecioarei Maria în întruparea Fiului lui Dumnezeu. Sf. Duh nu-i dă acestuia firea omenească de la sine, ba nici măcar o parte din ea. Într-un asemenea caz, Fecioara Maria ar fi fost numai un vas ales prin care ar fi venit Fiul lui Dumnezeu cu un trup adus întreg sau în parte, din Cer, care deci n-ar mai fi fost un trup adevărat omenesc, luat din trup omenesc.
Dar Duhul Sfânt dă Fecioarei puterea să-L zămislească fără de sămânță bărbătească și deci fără de păcat. “Și a zis Maria către înger: ” Cum va fi mie aceasta, de vreme ce nu știu de bărbat? Și răspunzând îngerul a zis: “Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui de sus te va umbri” (Luca I, .34-35).
177. Duhul Sfânt a fost singur în Fecioara, când aceasta a zămislit pe Fiul lui Dumnezeu ca om?
N-a fost singur. În acest caz, ea ar fi zămislit un om despărțit de Dumnezeu. Ci Însuși Fiul lui Dumnezeu era din acest moment în ea, Duhul Sfânt fiind nedespărtit de El. Fiul lui Dumnezeu a fost nedespărțit de firea Sa omenească din prima clipă a existenței ei, din clipa zămislirii. De aceea spune Simbolul de El Însuși că “S-a întrupat”, adică și-a alcătuit din Fecioara Maria firea omenească. Dar Duhul Sfânt i-a dat putere Mariei să-L primească pe Fiul lui Dumnezeu în ea, ca pe cel ce începe să-și alcătuiască trupul din ea. Căci Dumnezeu lucrează asupra oamenilor totdeauna prin Duhul Sfânt.
Sf. IOAN DAMASCHIN spune: “Duhul Sfânt S-a pogorât peste ea… dându-i puterea de a primi Dumnezeirea Cuvântului și puterea de a naște. Atunci a umbrit-o înțelepciunea ipostatică și Puterea Prea Înaltului Dumnezeu, adică Fiul lui Dumnezeu, cel de o ființă cu Tatăl, ca o sămânța dumnezeiască și și-a alcătuit Luiși din sângiurile ei trup însuflețit”.
