Despre frumuseţea fiicei împăratului

„Toată slava fiicei împăratului este înăuntru” (Psalmul 44: 15).

Biserica lui Dumnezeu este fiica împăratului. Oricât de săracă şi de lipsită de farmec ar putea ea părea celor care o privesc cu ochiul trupesc, din afară, oricât de prigonită sau de umilită, ea este plină de strălucire regală şi de frumuseţea dinlăuntru.

Regele, Cel Care „este împodobit cu frumuseţea mai mult decât fiii oamenilor” (Psalmul 44: 1), dăruieşte din frumuseţea Lui şi fiicei Lui regale.

Biserica lui Dumnezeu este ca un strai al lui Hristos; Hristos sălăşluieşte întru dânsa. Nicio frumuseţe exterioară nu se poate compara cu frumuseţea cea dinăuntru, adică cu frumuseţea lui Hristos.

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este fiica împăratului. Ea este „îmbrăcată în haină aurită şi preaînfrumuseţată” (Psalmul 44: 11). Această haină este virtutea sufletului ei. Că trebuie să înţelegem cuvântul „haină” ca „suflet” se vede din parabola nunţii fiului de împărat. Omul care nu este îmbrăcat în haină de nuntă este izgonit de la masa împăratului şi pedepsit cu moarte (cf. Matei 22: 11-13).

Adevărata credinţă în Dumnezeu a fost haina aurită şi preaînfrumuseţată a Preasfintei Fecioare. Fecioria, blândeţea, milostivirea, sfinţenia, evlavia, supunerea desăvârşită faţă de voia lui Dumnezeu şi toate celelalte virtuţi, au fost ca nişte alesături cusute cu fir scump pe această haină aurită.

Cu toate acestea, frumuseţea ei adevărată a fost dinăuntru, de la Domnul Hristos Care S-a ascuns în ea şi S-a născut din ea.

Sufletul fiecărui creştin credincios este ca o fiică a împăratului.

Toată frumuseţea sufletului este în Hristos şi vine de la Hristos, Care este în suflet. Sufletul lipsit de Hristos Soarele Dreptăţii este întunecat şi trist, fără chip şi fără frumuseţe, precum şi lumea din care soarele trupesc ar dispărea desăvârşit.

O, Stăpâne Doamne lisuse Hristoase, Cela ce eşti Izvorul milostivirilor şi Chivernisitorul cel iubitor de oameni al vieţilor noastre, îmbracă-ne pre noi cu straiul virtuţii, ca să nu ne aflăm goi şi acoperiţi de ruşine în Ziua Înfricoşată a Judecăţii. Căci noi Ţie ne închinăm şi pre Tine Te slăvim în veci. Amin!

Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.

Previous Post

Evanghelia zilei (Luca 11, 9-13)

Next Post

Viețile Sfinților – noiembrie, ziua 24

Related Posts
Total
0
Share