Homeopatia este o metodă medicală care utilizează diluții infinitezimale (concentrații extrem de mici) pentru inversarea efectelor unor substanțe farmacologic active.
Din ce materii prime se prepară medicamentele homeopatice?
Cele mai multe medicamente homeopatice pornesc de la substanțe de natură vegetală, însă există și remedii care pornesc de la substanțe de natură minerală, animală și umană. Medicamente homeopatice de origine minerală: clorură de sodiu, sulf, argint, aur, etc. Medicamente homeopatice de origine vegetală: mușețel, coada șoricelului, ceapă, usturoi, pătrunjel, etc. Medicamente homeopatice de origine animală: furnică roșie, venin de păianjen, cerneală de sepie, sânge de vultur pleșuv (Haliaeetus leucocephalus), aripă de pescăruș (Larus argentatus), etc. Medicamente homeopatice de origine umană: secreții patologice. Există și remedii mai ciudate, cum ar fi: Meteorite, Hydrogen, Helium, Positronium.
Din faptul că materiile prime sunt naturale rezultă că homeopatia este bună?
Nu rezultă. O piatră este naturală, însă a lovi pe cineva cu piatra în cap nu este o faptă bună. Apa este naturală, însă tortura cu apă (folosită de inchiziția papală în evul mediu) nu poate fi considerată o faptă bună. Margarina se bazează pe o materie primă naturală (ulei vegetal), însă devine periculoasă pentru organism din cauza modului de prelucrare. Pentru a fi bună, o metodă terapeutică trebuie să fie în conformitate cu voia lui Dumnezeu.
Dar homeopatia folosește plante medicinale ca și fitoterapia. De ce fitoterapia este bună, iar homeopatia nu?
Nu este adevărat că homeopatia folosește plante medicinale ca și fitoterapia. Ambele folosesc plante medicinale, însă nu în același mod. Fitoterapia folosește plantele medicinale, privind substanțele tămăduitoare din plante ca daruri ale lui Dumnezeu. Ea utilizează proprietățile vindecătoare ale substanțelor organice rânduite de Dumnezeu în plantele medicinale. Homeopatia nu folosește proprietățile tămăduitoare ale acestor substanțe, ci inversează efectul terapeutic. Unii homeopați recunosc cu sinceritate faptul că homeopatia nu este un tratament cu plante: „tratamentul homeopatic nu este un tratament cu plante, cum greșit se crede uneori”[1].
Este adevărat că în homeopatie se prelucrează plantele, însă și în fitoterapie se prelucrează. Care este diferența?
Fitoterapia prelucrează plantele medicinale pentru a extrage substanțele vindecătoare rânduite de Dumnezeu. Homeopatia nu folosește proprietățile vindecătoare ale acestor substanțe, ci inversează aceste proprietăți și renunță la substanțele inițiale. În homeopatie se diluează extrem de mult tincturile pentru a nu mai rămâne substanțele inițiale în medicamentul homeopatic. Acesta este motivul pentru care tratamentul homeopatic nu este un tratament cu plante.
Cum se prepară un medicament homeopatic?
Se pornește de la o substanță lichidă, de exemplu o tinctură. Se ia o picătură din aceasta și se amestecă cu 99 de picături de apă. Se „dinamizează” prin agitare puternică. Aceasta este prima diluție centezimală sau hahnemanniană (1H). Se ia o picătură din diluția 1H și se amestecă cu 99 de picături de apă. Se „dinamizează” prin agitare puternică. Aceasta este diluția 2H. Se ia o picătură din diluția 2H și se amestecă cu 99 de picături de apă. Se „dinamizează” prin agitare puternică. Aceasta este diluția 3H. Procedeul se continuă. Se folosesc și diluții înalte: 50H, 100H, 200H. Prin acest procedeu se obțin concentrații extrem de mici (infinitezimale): 1%, 0,01%, 0,0001%, 0,000001%, 0,00000001%, 0,0000000001%, 0,000000000001%, 0,00000000000001% etc. La diluții foarte înalte, probabilitatea de a mai exista molecule din substanța inițială este foarte mică. Pare o șarlatanie. Ce mai acționează dacă nu mai există substanța inițială? Homeopatia nu este o șarlatanie. Dacă ar fi o șarlatanie, dacă medicamentele homeopatice nu ar acționa deloc, nu ar exista niciun pericol. În realitate, cu cât medicamentul homeopatic este mai diluat, cu atât este mai puternic. Diluțiile înalte sunt foarte periculoase. Unul dintre cei mai mari homeopați, James Kent (1849–1916) recunoștea faptul că „dacă medicamentele noastre n-ar fi fost destul de puternice ca să omoare un om, atunci n-ar fi fost destul de puternice ca să trateze un bolnav”[2].
Totuși, ce acționează?
Nu se cunoaște încă mecanismul de acțiune. S-au realizat numeroase experiențe, au fost emise mai multe ipoteze, însă nu s-a ajuns la un rezultat sigur. Se pare că procesul de realizare a medicamentului homeopatic modifică structura moleculară a apei. Mecanismul este de tip energo-informațional. Diluțiile homeopatice au proprietăți foarte ciudate, fapt pentru care scapă de sub controlul științific actual. De exemplu, conductivitatea electrică specifică a medicamentului homeopatic lichid depinde de volumul său, ceea ce este inexplicabil prin știința actuală.
Variația conductivității electrice specifice a unui medicament homeopatic în funcție de volum (V. Elia, E. Napoli, R. Germano, The ‘Memory of Water’: an almost deciphered enigma. Dissipative structures in extremely dilute aqueous solutions, Homeopathy, 2007, 96, p. 167)
Și mai ciudată este variația conductivității electrice a medicamentului homeopatic în funcție de timp.
Variația conductivității electrice a unui medicament homeopatic (Arnica montana) în funcție de timp, la diverse diluții (V. Elia, E. Napoli, R. Germano, The ‘Memory of Water’: an almost deciphered enigma. Dissipative structures in extremely dilute aqueous solutions, Homeopathy, 2007, 96, p. 166)
Se mai poate spune că homeopatia are bază științifică?
Nu. Homeopatia nu are încă o bază științifică. Despre o metodă medicală spunem că are bază științifică dacă îndeplinește simultan următoarele condiții :
se folosește substanță sau energie bine precizată științific;
se cunosc toate proprietățile fizice, chimice și biologice ale substanței sau energiei folosite;
se cunoaște modul de acțiune (descris riguros științific);
se cunoaște dozajul optim pentru diverse categorii de pacienți;
se cunoaște modul în care se comportă organismul după administrarea dozei;
se cunosc indicațiile, contraindicațiile și efectele adverse (prin studii teoretice și clinice riguroase).
se cunosc interacțiunile cu alte medicamente sau proceduri medicale.
În homeopatie nu se cunosc încă elementele care acționează, deoarece substanțele inițiale nu mai există în medicamentul final. Nu se cunoaște nici modul de acțiune. Prin urmare, homeopatia nu are bază științifică.
Există totuși homeopați care afirmă că homeopatia are bază științifică. Cum se explică părerea lor?
Există trei posibilități: ori nu cunosc cercetările științifice, ori nu înțeleg ce înseamnă bază științifică, ori nu au interes să se afle că homeopatia nu are bază științifică.
Articolele științifice riguroase publicate în revistele de specialitate arată clar că homeopatia nu are încă o bază științifică. Pentru explicarea mecanismelor homeopatiei „au fost avansate câteva teorii fizice, însă nu există deocamdată dovezi concludente”[3].
Unii homeopați din România prezintă câteva confirmări ale efectelor unor remedii homeopatice și au impresia că aceste confirmări constituie baza științifică a homeopatiei. În realitate, o metodă medicală are bază științifică numai dacă îndeplinește simultan condițiile prezentate în răspunsul precedent.
de Ioan Vlăducă, extras din revista ATITUDINI, nr. 21
Bibliografie
Athanasios V. Avramidis, Metode de tratament neortodoxe ale „vremurilor noi”, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2005. Mihai Neagu Basarab, 150 remedii homeopatice vegetale, Ed. Sport-Turism, 1984.
W. M. Boericke, Principiile homeopatiei așa cum au fost enunțate de Hahne- mann și verificate de un secol de practică medicală, Ed. Herald, 2009.
Tatiana Bolbocean, Mihaela Georgia Cîmpian, Homeopatia. Tratament pen- tru corp, minte și suflet, Chișinău, 2004. Martin F. Chaplin, The Memory of Water: an overwiev, Homeopathy, 2007, 96.
V. Elia, E. Napoli, R. Germano, The ‘Memory of Water’: an almost deciphered enigma. Dissipative structures in extremely dilute aqueous solutions, Homeopathy, 2007, 96.
Peter Fisher, The memory of Water: a scientific heresy?, Homeopathy, 2007, 96. Harald Walach, Tedje van Asseldonk, Pericles Bourkas, Alexandra Delinick, Galen Ives, Costas Karragiannopoulos, Rainer Lűdtke, Michel van Wassenhoven, Claudia Witt, Electric measurementof ultra-high dilutions – a blinded controlled experiment, British Homeopathic Journal, January 1998, Vol. 87.
S. Weber, PC. Endler, SU. Welles, E. Suanjak-Traidl, W. Scherer-Pongratz, M. Frass, H. Spranger, G. Peithner, H. Lothaller, The effect of homeopathically pre- pared thyroxine on highland frogs: influence of electromagnetic fields, Homeopathy, 2008, 97.
Otto Weingärtner, The nature of the active ingredient in ultramolecular dilutions, Homeopathy, 2007, 96.
[1] www.homeopathy.ro
[2] Cf. Athanasios V. Avramidis, Metode de tratament neortodoxe ale „vremurilor noi”, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2005, p. 36.
[3] „Some physical theories have been advanced, but there is as yet no conclusive evidence”, Harald Walach, Tedje van Asseldonk, Pericles Bourkas, Alexandra Delinick, Galen Ives, Costas Karragiannopoulos, Rainer Lűdtke, Michel van Wassenhoven, Claudia Witt, Electric measurementof ultrahigh dilutions – a blinded controlled experiment, British Homeopathic Journal, January 1998, Vol. 87, p.3.
