Despre inima cea gata pentru Domnul

Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! (Psalmul 56: 10).

Fraţilor, fericit cel care în stare este să grăiască Domnului din inimă cuvintele acestea! Fericit cela ce are inima pururea gata să urmeze voii lui Dumnezeu. Şi aceasta înseamnă că gata este inima lui: că el urmează cu bucurie voia lui Dumnezeu şi nu se încurcă în cugete şi pofte ale inimii.

Mai întâi Regele David, cel care mai pe urmă s-a pocăit, s-a încurcat în poftele şi cugetele inimii lui, făcându-se asemenea unei corăbii fără corăbier în mijlocul furtunii. Dar când a văzut că furtuna este gata să-l trimită la fund, el s-a întors cu faţa către Dumnezeu, a plâns cu lacrimi de pocăinţă adâncă şi a îndreptat cârma corăbiei vieţii lui cu totul către El. Gata este inima mea, Doamne, gata este inima mea!, a strigat el, din preaplinul păcii redobândite a sufletului lui. Căci el ştia că şi-a încredinţat corabia sufletului lui în mâinile Iscusitului Corăbier. Furtuna a continuat, iar vânturile nu au încetat să sufle groază, însă în inima lui frică deja nu s-a mai aflat: el a ştiut că nimic nu mai poate răsturna corabia lui, că ea îl va duce cu siguranţă la liman.

Inima care este gata este inima curăţită de patima îngâmfării, inima smerită înainea puterii maiestuoase şi înţelepciunii lui Dumnezeu. Inima gata este inima golită de deşertăciunile poftelor şi închipuirilor lumeşti, dar plină de dorul după Dumnezeu şi de dragoste faţă de El.

Inima gata este inima vindecată de nelinişti, griji şi spaime, inima care se umple de linişte şi de curaj la gândul prezenţei harului lui Dumnezeu, pe Care nu vrea să-L întristeze în ea.

Cânta-voi şi Te voi lăuda întru slava mea (Psalmul 56: 10), zice în continuare Psalmistul. Aceasta arată că inima lui este cu adevărat gata, căci el nu se mândreşte cu slava lui imperială de rege pământesc, ci o atribuie pe aceasta lui Dumnezeu. El se smereşte pe sine şi se socoteşte nimic înaintea lui Dumnezeu, căci acum singura lui bucurie ca rege este aceea de a îl slăvi şi preamări pururea pe Dumnezeu. Slava lui personală tocmai că îl determină să Îl slăvească şi mai mult pe Domnul Dumnezeu, Stăpânul Slavei.

O, fraţilor, să ne străduim şi noi să avem inimile noastre pururea gata înaintea lui Dumnezeu! Să le avem pururea gata spre a auzi cuvântul Lui, spre a urma pururea voii Lui, spre a Îl slăvi pururea pe El, Domnul Dumnezeul nostru Cel Viu!

O, Stăpâne Doamne, Făcătorul nostru Cel fără de moarte, ajută-ne nouă gata să avem inimile noastre, ca să se facă vase curate ale Harului Tău Celui de viaţă făcător, căci noi Ţie îţi aducem închinare şi cinstire în veci. Amin.

Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.

Total
27
Shares
Previous Post

Învierea fiicei lui Iair

Next Post

Scoate-ne din nedumerire, Doamne!

Related Posts