Scoate-ne din nedumerire, Doamne!

Atunci când sunteţi întristaţi alergaţi la scăparea voastră: Domnul este mângâierea noastră! Să ne rugăm Lui tainic, în inimile noastre: Doamne, în­conjoară inimile noastre cu gânduri bune: dăruieşte-ne credinţă şi răbdare, ca să nu ne întristăm pentru cele vremelnice, ci să cugetăm la cele veşnice.

Fie, Doamne, mila Ta spre noi. Tu eşti aici nădejdea noastră, călăuzeşte-ne pe adevărata cale şi învaţă-ne să facem voia Ta. Iată, deşertăciunea acestei lumi ne înconjoară şi întunecimea gândurilor ne abate de la calea mântui­rii. Miluieşte-ne, Doamne. Cu lumina cuvântului Tău luminează-ne inimile, scoate-ne din nedumerire şi alungă de la noi întunecimea gândurilor care ne asupresc, ca să vedem lumina mântuirii Tale. Ne rugăm Ţie, Mântuitorului nostru, tinde mila Ta asupra noastră. În acest chip vă puteţi mărturisi înain­tea lui Dumnezeu toate simţămintele, pe care El însuşi le cunoaşte, şi să ce­reţi harul Său. Pace vouă şi binecuvântarea Domnului să fie peste voi! Pocăiţi-vă întru Domnul! Nu fiţi îngânduraţi şi întristaţi, ci răbdaţi cu bucurie, pen­tru Domnul, toate necazurile care vă năpăstuiesc; văzând răbdarea voastră de bună voie şi fără murmur, Domnul vă va răsplăti curând cu milele Sale.

Întristarea se alungă prin rugăciune şi citirea Psaltirii; şi nu doar că se alungă întristarea ci, având atenţia îndreptată spre cele citite, sufletul şi mintea se luminează şi însăşi inima se umple de bucurie întru Domnul. Ia­tă cu ce se cuvine să se îndeletnicească sufletul întristat, iar nu să deznădăjduiască. La această îndeletnicire se va adăuga şi ştiinţa adevărată: cum trebuie să ne petrecem viaţa scurtă în această lume plină de deşertăciune, ca să ne mântuim şi să nu pierim pentru veşnicie.

Vai lumii din cauza smin­telilor! Vedem şi auzim la tot pasul deşertăciuni şi griji, zavistie şi răuta­te, duşmănie şi clevetiri; pretutindeni întâlnim fel de fel de ispite; ne stă însă în putere să nu cedăm ispitei. Celor care cred în Domnul toate le sunt cu putinţă. Iar pentru a nu da atenţie vorbirii deşarte, totdeauna trebuie să ne aducem aminte de clipa morţii, să cugetăm la viaţa veşnică şi la dreap­ta judecată a lui Dumnezeu.

Dacă ţi se pare imposibil să rabzi vremelnic necazurile spre dobândirea mântuirii şi a evlaviei, atunci caută să vezi cu ochii minţii focul gheenei şi chinurile nesfârşite în care vor merge toţi cei osândiţi de dreapta judecată a lui Dumnezeu, pentru că nu au vrut să ur­meze învăţătura Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos, nu au vrut să meargă pe calea strâmtă şi plină de suferinţă şi să rabde în numele Lui. Unii ca aceştia, fără să-şi dea seama, îşi agonisesc chinul de nesuferit, şi nu pentru o sută sau o mie de ani, ci pentru veşnicie, fără de sfârşit. Domnul este milostiv şi drept; îi iubeşte pe cei ce petrec în dreptatea lui Dumnezeu şi îi miluieşte pe păcătoşii care se pocăiesc; pe toţi îi cheamă la mântuire pentru făgăduinţa bunătăţilor care vor să fie, însă pe cei care rătăcesc şi se dedau necurăţiei îi va orândui cu cei ce lucrează fărădelegea. Aşadar cei care au făcut binele vor merge la viaţa veşnică, iar cei răi în focul veşnic.

Din învăţăturile duhovniceşti ale Stareţului Gheorghe, Zăvorâtul de la Zadonsk.

Total
152
Shares
Previous Post

Despre inima cea gata pentru Domnul

Next Post

Despre har

Related Posts