– Părinte, cele pe care le spun cei care aderă la penticostali, că văd vedenii, vorbesc în limbi etc., sunt din imaginaţie sau din lucrare diavolească?
– Sunt din lucrare diavolească. Pentru că atunci când merg la penticostali şi se botează din nou, dispreţuiesc şi leapădă Sfântul Botez – mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor, spune Simbolul Credinţei – se dezbracă de botez, primesc înrâuriri diavoleşti şi vorbesc vrr…, chipurile, în limbi. „Vorbeşte Sfântul Duh al Cincizecimii”, spun ei. Dar nu este Sfântul Duh, ci sunt o mulţime de duhuri necurate. Ce vorbiri în limbi? Cele pe care le spun, sunt nişte sunete nearticulate şi cuvinte fără înţeles, pe care nici ei înşişi nu le înţeleg. Se mai şi înregistrează, iar după aceea fac statistici şi trag concluzii: „Are atâţia «aliluia» în cutare limbă, atâţia în cutare…”. Dar în atâţia „vrrr…” vei găsi ceva care să semene şi cu „aliluia” în vreuna din limbile lumii. Şi iată, deşi este ceva diavolesc, această demonizare o consideră lucrarea Sfântului Duh şi spun că trăiesc ceea ce au trăit Apostolii în ziua Cincizecimii. Însă acestea pe care le cred sunt blasfemii, de aceea se şi îndrăcesc.
– Părinte, de ce se botează din nou?
– Pentru că spun: „Atunci când am fost botezat eram mic şi nu am ştiut; acum mă botez întru cunoştinţă”. Se botează din nou şi cred că astfel îşi curăţesc păcatele lor. Dacă Biserica nu ar fi avut Botezul pruncilor, ce s-ar fi întâmplat cu toţi cei care ar fi murit înainte de a fi botezaţi? De aceea naşul se face garant, spune Simbolul Credinţei şi are răspundere pentru copil până ce va creşte. Nu cumva este nedreptăţit pentru că se botează de mic? Nu, ci mai mult este ajutat, pentru că se împărtăşeşte. Şi chiar de ar întina Sfântul Botez cu vreun păcat atunci când s-ar face mare, există pocăinţa şi mărturisirea care îi vor spăla acest păcat şi nu trebuie să meargă să se boteze din nou.
Extras din Nevoință duhovnicească – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
