Despre întristare și încercări

Vă sfătuiesc să nu vă supăraţi prea mult şi să nu vă întristaţi pentru în­tâmplările grele, ci să vă încredinţaţi Proniei dumnezeieşti; nimic nu se pe­trece fără voia lui Dumnezeu. Prin suferirea cu bărbăţie a nenorocirilor vom agonisi în ceruri bucuria, iar pentru lacrimile semănate aici vom culege bu­curie în veacul viitor. Viaţa noastră nu se sfârşeşte aici, pe pământ, ci con­tinuă în veşnicie. Atunci când aici, pe pământ, cineva a pricinuit supărare altcuiva, în viaţa viitoare Dumnezeu îl va răzbuna pe cel necăjit; iar cel care va îndura supărarea, se va bucura în slavă pentru veşnicie cu Dumnezeu.

Regret foarte mult starea voastră nefericită. Vă sfătuiesc să încredinţaţi toată întristarea Domnului Dumnezeu; întrarmaţi-vă cu răbdarea curajoa­să şi aveţi nădejde neîndoielnică în Pronia sfântă. Dumnezeu îngăduie să fiţi împresurată de nenorociri în această lume trecătoare şi vă pregăteşte în viaţa veşnică o bucurie nesfârşită. Prin multe suferinţe se cuvine să intrăm în împărăţia Cerurilor. Răbdaţi aceste suferinţe şi vă veţi veseli întru veşni­cie împreună cu El. Îl rog pe Dumnezeu să vă dea ajutor în suferinţă!

Fiţi compătimitori şi milostivi faţă de cei săraci: fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui; şi încă: cel ce dă celui sărac, lui Dumnezeu îi dă.

Viaţa noastră e o continuă încercare. Scris este: dacă vrei să slujeşti Domnului Dumnezeu, pregăteşte-ţi sufletul pentru ispite; cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui. Să ne dea Dumnezeu să dobândim acea viaţă unde nu este nici întristare, nici suspin.

Hristos Mântuitorul a zis: jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoa­ră. Sfântul Ioan Gură de Aur tâlcuieşte astfel: jugul lui Hristos nu este uşor de purtat; însă în comparaţie cu răsplata viitoare, pregătită de Dumnezeu celor ce îl iubesc pe El, jugul devine uşor.

Domnul Dumnezeu le orânduieşte pe toate spre folosul nostru, vrând să ne facă moştenitori ai împărăţiei Sale Cereşti. Pentru aceasta şi asupra mea, ticălosul, este îngăduit să se abată diferite boli şi suferinţe, căci prin multe suferinţe se cuvine să intrăm în împărăţia Cerurilor. O, fie ca să se împlinească în mine, ticălosul, această voie a lui Dumnezeu; fie voia Lui cea sfântă!

Nu vă tulburaţi prea mult din cauza suferinţelor voastre. Gândiţi-vă că toţi cei care au bineplăcut lui Dumnezeu au mers pe această cale plină de suferinţă. Încredinţaţi Domnului întristarea voastră şi El vă va ajuta. Stri­gaţi către Dânsul: Bucuria mea, izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat!

Cei care vor să vieţuiască cu evlavie vor fi prigoniţi. Întru răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre. Îl rog pe Domnul să ne dea smere­nie; fără voia lui Dumnezeu nimic nu se petrece. Toate au un sfârşit aici, pe pământ, însă în împărăţia Cerurilor răsplata este fără sfârşit.

Virtuţile fară de care omul nu poate intra în viaţa duhovnicească sunt: smerenia cu blândeţea, îndelunga-răbdare cu dragostea.

Nu-ţi este întotdeauna îngăduit de sănătate să posteşti, nu ai întotdeauna timp să te rogi, dar nimic nu te împiedică să te smereşti, nicicând şi nicăieri.

Din îndrumările duhovniceşti ale Stareţului Amfilohie.

Total
212
Shares
Previous Post

Cer nou

Next Post

Duminica a șaptea din Penticostar – a Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic

Related Posts