În general vorbind, trebuie să ştim că după cum pentru cei care merg pe o frânghie întinsă pe sus este primejdios să se plece într-o parte sau alta sau să se încline puţin, oricât de mică ar părea înclinarea, ci toată siguranţa lor stă în ţinerea echilibrului, tot aşa şi pentru noi preoţii, dacă înclinăm în vreo parte, fie din răutate, fie din neştiinţă, primejdia căderii în păcate e mare şi pentru noi şi pentru credincioşii noştri. Trebuie, dar, negreşit să mergem pe calea cea împărătească, trebuie să nu ne uităm în jurul nostru şi să nu ne abatem, nici la dreapta nici la stânga, după cum spun Proverbele (Pilde 4, 27).
Așa sunt bolile sufletești ale oamenilor și atât de grea este munca unui bun păstor care vrea să cunoască bine de tot sufletele credincioşilor turmei sale (Pilde 27, 23) şi să le conducă după învăţătura pastorală cea dreaptă şi adevărată, vrednică de adevăratul nostru Păstor.
Sursa: Sfântul Grigorie din Nazianz, Despre Preoție, traducere de Dumitru Fecioru, Editura Sophia, 2004, pp. 235-236 via http://doxologia.ro.
