Despre primirea Sfintelor Taine

Pătrunde în tine însuţi, în sufletul, inima şi gândurile tale: nu vei desco­peri oare întunericul patimilor şi păcatelor, hulei, îmbuibării, desfătării, ţi­nerii de minte a răului, beţiei, invidiei, vicleniei, făţărniciei, furiei şi a toată necurăţia? Această necurăţie pe care o porţi în tine nu este cumva semnul că nu te îngrijeşti pentru mântuirea ta?

Străduieşte-te cât poţi de mult ca prin inimă smerită, suspine şi lacrimi să speli întinăciunea inimii şi a sufletului. Ai grijă ca nu cumva să te îm­părtăşeşti spre osândă cu Sfintele Celui Sfânt.

Gândeşte-te că te împărtăşeşti cu negrăita Taină a tainelor, dulceaţa cea mai presus de toată dulceaţa şi sfinţenia cea mai presus de toată sfinţenia, prin care tu însuţi devii sfânt.

Dumnezeule mai presus de cunoaştere, cine va spune toată puterea Ta? Cine poate să Te laude cum se cuvine? Cine poate măsura milele Tale?

Gândeşte-te, frate, că această hrană şi băutură tainică, adică Trupul şi Sângele lui Hristos, le-au dorit, începând cu întâiul zidit, Adam, toţi stră­moşii şi prorocii, însă nu le-au primit; iar tu, deşi eşti cu mult mai nevred­nic decât aceştia, te împărtăşeşti din masa dumnezeiască.

Ascultă ce spune Hristos cu preacuratele Sale buze: Acesta este Trupul Meu; nu simbolul trupului, ci trupul Meu sub înfăţişarea pâinii; mâncaţi spre iertarea păcatelor; şi iar: Acesta este Sângele Meu; nu simbolul sânge­lui, ci Sângele Meu sub înfăţişarea vinului; beţi spre iertarea păcatelor (a se vedea: Matei 26, 26-28). Pentru aceasta să te cercetezi cu atenţie: Cu ce frică, cutremur şi adevărată smerenie, învinuire de sine şi inimă înfrântă, suspine şi lacrimi, cu ce dragoste fierbinte, credinţă statornică şi nădejde, cu ce evlavie, bucurie şi recunoştinţă te apropii de această Împărtăşanie Dumnezeiască? Se cuvine deci să urmezi următorul sfat: apropiindu-te de Sfântul Altar să cugeti că ai fost, cu adevărat, învrednicit să fii prezent îm­preună cu îngerii şi cu Hristos la Cina cea de Taină.

Când se vor deschide uşile şi vei auzi: Cu frica lui Dumnezeu…, să cazi cu frică la pământ înaintea Atotputerniciei lui Dumnezeu Judecătorul; străduieşte-te din toate puterile să nu pierzi din vedere cele spuse, ci gândeşte-te la toate. Având mâinile încrucişate la piept, înclină-ţi puţin capul; cu privirea plecată şi ochii plini de lacrimi rosteşte rugăciunea: „Cred, Doam­ne, şi mărturisesc…” până la sfârşit. Să o spui cu suspine din tot sufletul, cu frică şi cutremur şi cu frângere a inimii. Tremură stând înaintea Sfântu­lui Potir şi gândeşte-te: oare nu-ţi va fi împărtăşirea cu acest Trup şi Sânge Împărătesc spre osândă? Roagă-L pe Atotmilostivul Dumnezeu ca măcar în această clipă să te cerceteze cu harul Său, ca să poţi simţi măcar puţină umilinţă şi frângere a inimii şi lacrimi fierbinţi.

După rostirea cu râvnă a acestei rugăciuni fă o metanie până la pământ şi roagă-L pe Atotmilostivul Dumnezeu să te învrednicească să te împărtă­şeşti fără de păcat cu dumnezeieştile lui Taine. Caută apoi cu smerenie spre Sfântul Potir şi roagă-te să nu te ardă focul dumnezeiesc, ci să-ţi vindece sufletul şi trupul. Nădăjduieşte şi crede că el va distruge toţi spinii păcatu­lui care se află în tine.

La momentul împărtăşirii cu Sfintele Taine să nu gândeşti că primeşti acest dar din mâna preotului, ci din mâna lui Hristos Însuşi, Care stă de faţă în chip nevăzut şi ţi le pune în gură. Crede fără urmă de îndoială că te împărtăşeşti cu Sângele care a curs din coasta lui Hristos pe cruce. Aşa să te împărtăşeşti, aşa să crezi, fără îndoială, aşa să cugeţi necontenit. Cu astfel de simţăminte şi gânduri apropiindu-te, spune în mintea ta: “Deschideţi-vă, porţilor şi încuietorilor inimii mele, ca să intre Împăratul Slavei Hristos, intră Lumina mea şi luminează întunericul din lăuntrul meu; intră Viaţa mea şi înviază sufletul meu cel omorât; intră Doctorul meu şi vinde­că rănile mele; intră foc dumnezeiesc şi arde spinii păcatelor mele; aprin­de inima mea cu dragostea Ta fierbinte; intră, Împăratul meu, şi nimiceşte împărăţia păcatului: aşază-Te pe altarul inimii mele şi împărăţeşte în mine singur Tu, Împăratul şi Dumnezeul meu”. Cu gândul îndreptat către Dum­nezeu să te împărtăşeşti cu Dumnezeieştile Taine.

Să ai o necontenită stare de zdrobire a inimii suspinând şi vărsând la­crimi fară încetare. Învinuieşte-te pe tine însuţi că eşti cu totul nevred­nic. Spune-ţi că încă n-ai lepădat trupul şi lumea şi nu ai murit patimilor, ci eşti plin de dorinţe necurate şi mişcări sufleteşti păcătoase. Eşti leneş, trist şi lipsit de râvnă pentru mântuirea sufletului, neascultând de cuvintele lui Dumnezeu. Toţi sfinţii şi cuvioşii s-au închinat lui Dumnezeu cu mare evlavie, cu bucurie şi recunoştinţă că s-au împărtăşit cu Sângele şi Trupul lui Hristos, luminându-se ca soarele şi vieţuind cu El pentru veşnicie.

Din învăţăturile duhovniceşti ale Stareţului Nazarie.