Despre puterea Tainei Cununiei

De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup (Facerea 2: 24).

Este voia lui Dumnezeu ca neamul omenesc să crească şi să se înmulţească. Mijloacele prin care se lucrează acestea au fost create de Domnul, întru a Sa dumnezeiască măiestrie. Este taină dumnezeiască aceea că omul îşi lasă pe tatăl şi pe mama sa şi se uneşte cu femeia sa. Dar a-şi lăsa tată şi mamă nu înseamnă a-şi abandona tată şi mamă, ci înseamnă a deveni la rândul său părinte.

Atunci când copiii devin părinţi, ei deja nu mai sunt doar copiii, ci ei devin şi prietenii părinţilor lor. Atunci când fiii cei uniţi prin sfânta taină a cununiei ajung să simtă la rândul lor durerile naşterii de fii, ei îşi respectă şi mai mult părinţii.

Legătura cununiei nu îi scuteşte pe oameni de respectul şi ascultarea pe care o datorează în continuare părinţilor lor. Porunca dintru început a lui Dumnezeu de a-ţi cinsti părinţii trebuie respectată întru totul. Dar, potrivit ciclului firesc al vieţii, omul îşi lasă pe tatăl şi pe mama sa şi devine părinte el însuşi; el devine întemeietorul unui nou viitor, în timp ce părinţii lui pleacă, împlinindu-şi chemarea lor în lume.

Totuşi „lăsarea” părinţilor nu constă numai din aceasta. Prin o anume taină nepătrunsă, omul se lipeşte de femeia lui şi se desprinde de părinţii care i-au dat viaţă. Sfântul Teodoret zice: „Hristos însuşi L-a lăsat pre Tatăl Său Cel din ceruri şi S-a lipit de Biserica Lui.”

Fraţilor, cununia este o taină mare şi minunată, una dintre cele mai mari taine ale planului lui Dumnezeu. O nuntă cinstită şi neîntinată este covârşită de sublim. O nuntă cinstită şi neîntinată, întru frica de Dumnezeu, este vas al harului Duhului Sfânt. Oricine spurcă nunta cu necurăţie huleşte împotriva Duhului Sfânt. Oricine renunţă la nuntă pentru dragostea împărăţiei lui Dumnezeu trebuie, într-un mod diferit, să se pregătească a fi vas al Duhului Sfânt şi trebuie să se facă pe sine roditor în tărâmul duhovnicesc, spre a nu fi tăiat şi aruncat în foc precum smochinul neroditor.

O Stăpâne Doamne Duhule Sfinte, ajută celor cununaţi ca întru curăţenie, frică şi dragoste unul faţă de celălalt să se facă asemenea Bisericii lui Dumnezeu, întru Care Tu cu bucurie împărăteşti şi călăuzeşti toate spre binele tuturor. Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumită în veci, Amin.

Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.

Total
87
Shares
Previous Post

Sfinte Dumnezeule

Next Post

Memorii despre «Veneticul» Bucovinei

Related Posts