Odată s-au auzit niște cuvinte rele despre un preot dintr-un sat. Din gură în gură, cuvintele acestea au ajuns și la urechile mele. Într-o zi l-am întrebat pe Părintele Visarion să-mi spună adevărul despre acel preot.
– Ce se întâmplă, Părinte? Ce sunt cele care se aud despre cutare preot?
– Îl cunosc, fiule, mi-a răspuns el. Și un lucru am să-ți spun despre el: Nu am cunoscut un preot mai bun decât acela.
– Da, dar știi, Părinte, lumea vuiește auzind cele care se spun despre acest preot.
– Ascultă-mă, fiule, îți vorbește Părintele Visarion și-ți spune că nu există un preot mai sfânt decât el.
– Bine, Gheronda, iertați-mă! N-o să mai spun nimic.
După puțin s-a apropiat de mine și mi-a spus:
– Să nu-i judeci niciodată pe preoți, pentru că atunci când se dărâmă un preot în conștiința lumii, împreună cu el se dărâmă și mulți creștini. Să ocrotești rasa, fiul meu, căci, făcând așa, să știi că și Dumnezeu te va ocroti pe tine.
∗ ∗ ∗
Într-o după-amiază spălam intrarea Mănăstirii cu un furtun. Lângă mine a oprit o mașină în care era un tânăr la volan și o tânără lângă el. Tânărul a coborât, lăsând-o în mașină pe tânără, care probabil era prietena lui. A luat o înfățișare evlavioasă și s-a îndreptat spre biserica Mănăstirii. Eu l-am urmat, pentru că mi-am dat seama că venise să ceară bani de la Părintele Visarion. Și într-adevăr, l-a întâlnit pe Părintele și după o scurtă convorbire, Starețul i-a pus ceva în mână, după care a plecat. Plecând, a trecut pe lângă mine, iar eu supărat de cele pe care le văzusem, i-am spus:
– Cu banii aceștia du-te acum și te distrează și vei vedea pricopseala ta.
– Tu să-ți vezi de treaba ta și să nu te interesezi de mine! mi-a răspuns acela.
Atunci am alergat la Părintele Visarion și i-am spus supărarea mea:
– Gheronda, tânărul acela și-a lăsat prietena în mașină și a venit să te prade.
Părintele m-a certat și mi-a spus:
– Altădată să nu mai spui astfel de cuvinte. Ai înțeles, fiule?
Am plecat capul și smerit m-am întors la treaba mea.
După puțin timp a venit Starețul acolo unde eram ca să mă liniștească și mi-a spus:
– Fiule, în persoana fiecărui om eu Îl văd pe Hristos. Mi-a spus că îi este foame și l-am ajutat. Dacă mi-a spus minciuni, atunci se va socoti cu Domnul.
– Iertați-mă, Părinte, și vă mulțumesc pentru lecție.
∗ ∗ ∗
La 6 Septembrie 2013 a venit la Mănăstirea noastră doamna B. K. Venise să se închine la Moaștele nestricate ale Părintelui Visarion. După ce s-a închinat, a venit la cancelarie și a spus egumenului următoarea mărturie:
„Când eram mică – aveam în jur de zece ani -, în centrul satului nostru l-am întâlnit pe Părintele Visarion. Era în perioada Postului Mare și venise să-i spovedească pe săteni. M-am apropiat de el, i-am sărutat mâna și fără să mă gândesc i-am spus să vină acasă la noi.
– Dar unde este casa ta? Hai să mergem împreună.
Eu mergeam înainte, iar Părintele după mine, și după puțin am ajuns acasă. De îndată ce ne-a văzut tatăl meu, m-a chemat în camera alăturată și m-a certat:
– Ce va fi cu tine? Orice preot găsești pe drum îl aduci acasă? Ai întrebat-o pe mama ta dacă îl poate primi? Noi nu avem mâncare nici pentru noi, iar tu aduci oameni străini!
Eu am plecat capul și nu am scos nici o vorbă. Ne-am așezat cu toții în săracul nostru salon, iar eu ascultam discuția lor. Mi-au plăcut mult cuvintele Părintelui Visarion. Nu mă săturam să-l ascult. Încălțămintea pe care o purtam era veche și ruptă. Părintele Visarion a observat asta, dar nu a spus nimic. Când s-a ridicat să plece, i-a dat tatălui o mie de drahme, poruncindu-i să-mi cumpere mie și fraților mei încălțăminte nouă.
– Vreau să le poarte de Paști. Eu vă voi vedea de departe și mă voi bucura.
Cu acești bani tatăl meu ne-a cumpărat încălțăminte, precum și mielul de Paști. A fost cel mai frumos Paști pe care l-am trăit în viața mea”.
Sursa: Povestiri minunate și întâmplări din viața și lucrarea Cuviosului Stareț Visarion Agatonitul, luate din Cartea sub tipar a egumenului Sfintei Mănăstiri Agaton, Arhim. Damaschin Zaharakis.
