Preot Ioan Istrati
Sunt două feluri de doctori. Cu doctorat.
Unii muncesc din greu, caută sute de surse, sunt întorși înapoi de profesorul coordonator, scotocesc prin biblioteci, amușinează surse vechi, bântuie printre rafturi, scormonesc prin colburi, și iese o teză de doctorat superbă, care aduce o nouă viziune, sau o sistematizare necesară temei tratate.
Ceilalți sunt oameni cu funcții, girate de sus, care nu au timp să studieze, nu știu să se exprime, nu citesc, nu caută, n-au chef de studiu aprofundat. Ei vor doar coada stufoasă din fața numelui: doctor. Aceștia plătesc sume frumușele celor dintâi care le fac tezele. Ei nu știu nici măcar ce conține teza. Nu știu să o prezinte, să o apere, sa o aprofundeze. Nu știu nimic, dar în funcția aia plină de bani e necesar să fii doctor.
De aceea profesorul coordonator știe întotdeauna din care categorie face parte fiecare. De aia e și responsabil. De cum deschide gura, îți dai seama dacă în fața ta e un studios sau un afacerist.
Eu am muncit 5 ani la teză. Am citit sute de cărți, pentru a căuta raportul și unirea dintre timp și eternitate în scrierile liturgice ale Bisericii. Aveam mii de hârtii cu citate din Sfinții Părinți despre temporalitatea liturgică.
După ce am devenit doctor la Teologie la Sibiu, m-a sunat un mare potentat din domeniu, care voia să ajungă doctor în Teologie. Mi-a oferit o sumă imensă pentru mine atunci, pentru a-i face teza. Eu eram un tinerel, preot îmbisericit, cu câțiva lei în buzunar, cu o mașină mică cu două locuri cu o gaură în podea pe unde se vedea drumul. Râdeam că pot pune frână prin gaură.
I-am spus mamei de oportunitate. M-a desființat. Mi-a zis: creierul ăla din capul tău sec, ți-a fost dat să scrii minunile lui Dumnezeu, să mărturisești credința, să aduci oamenii la Hristos, nu să îl prostituezi, să-l vinzi pe bani unui sfertodoct care va ajunge doctor, prost fiind, și va băga sminteala și prostia lui în Biserică. Și mulți se vor pierde.
Am întrbat-o: cum?
Păi să îți dau un exemplu: “doctorul” ăsta în Teologie, cu pilele lui, va ajunge, să zicem, profesor la facultate. El va învăța prost sute de studenți pe an, mii de studenți care vor ajunge preoți, mulți dintre ei fără cunoștințele de teologie necesare. Ăștia vor învăța prost zeci, sute de mii de oameni, dintre care mulți se vor duce în iad. Datorită ție și unei hardughii de mașină second-hand pe care tu ai luat-o. Și tu vei fi vinovat ptr pierzarea a mii. Și încă ceva, Dumnezeu poate într-o secundă să te facă o legumă, dacă vede că mintea ta luminoasă e folosită la promovat nulități.
I-am zis: dacă nu voi fi eu, va fi altul.
Da, a zis mama, dar măcar tu nu vei fi responsabil de iadul altora.
Am tăcut. Nu mai era nimic de spus.
L-am sunat pe potentat și l-am refuzat politicos.
