Dogmele

Mitropolitul Ieremia al Gortinei

  1. Am spus de mai multe ori, frații mei creștini, că lucrul cel mai mare și mai important decât toate este CREDINȚA noastră, CREDINȚA noastră ORTODOXĂ. De aceea și în rugăciunea noastră zilnică trebuie să spunem: „Hristoase al meu, întărește-mi credința și dragostea mea pentru Tine!”. Numai dacă avem credință dreaptă și trăim această credință în viața noastră de zi cu zi, numai atunci vom izbuti mântuirea noastră și ne vom sfinți.

            Credința noastră, frații mei, nu este o creație omenească, ci este DUMNEZEIASCA REVELAȚIE. Iar această Revelație (Descoperire) ne-a adus-o Fiul lui Dumnezeu întrupat, Domnul nostru Iisus Hristos.

  1. Această credință a noastră au formulat-o Sfinții Părinți în propoziții scurte care se numesc DOGME. Iar DOGMELE sunt insuflate de Dumnezeu, precum insuflată de Dumnezeu este și Sfânta Scriptură. Sfinții Părinți au formulat Dogmele în Sinoadele ecumenice, unde lucrează Duhul Sfânt. Duhul Sfânt „construiește” Biserica și El, Duhul Sfânt, împreună lucrează la expunerea „dogmelor drepte ale Credinței” pentru mântuirea noastră.

Da! Dogmele Credinței noastre sunt pentru mântuirea noastră. Ele ne dau metoda corectă pentru a ne vindeca sufletul de patimile păcătoase și tot ele ne arată calea dreaptă pentru a-L afla și a-L trăi pe Dumnezeu. Erezia arată un drum greșit către Dumnezeu, te duce la alt dumnezeu, de aceea o respingem și o războim. „Filioque”, de pildă, a catolicilor ne încurcă calea către Dumnezeu. Ne duce la un dumnezeu fals, iar nu la adevăratul Dumnezeu al Sfintei Scripturi, la Cel pe Care ni L-a descoperit  Iisus Hristos.

  1. Așadar, Dogmele Credinței noastre, frați creștini, nu sunt numai niște adevăruri teoretice, pe care trebuie să le învățăm ca să ne „cultivăm”, ci sunt adevăruri care rânduiesc viața noastră în Biserică și în societatea noastră, pentru a ne arăta creștini adevărați în lume.

Am spus că dogmele Credinței noastre ne-au fost date pentru a le trăi, pentru că aplicarea lor în viață ne va aduce mântuirea. Sfinții Părinți au trăit dogmele, toată viața lor a fost ORTHOPRAXIE (FĂPTUIRE DREAPTĂ) și de aceea au vorbit corect despre ORTODOXIE. Mai întâi Sfinții Părinți „au pătimit cele dumnezeiești” și din experiența lor „au învățat cele dumnezeiești”. De aceea au și devenit organe ale Sfântului Duh în formularea Dogmelor Credinței noastre. Și de aceea și noi le acordăm desăvârșită încredere, pentru că întreaga lor viață a fost o vie punere în lucrare a adevărurilor Credinței noastre, adică a Dogmelor ortodoxe. Așa cum spune Sfântul Simeon Noul Teolog: „Nimic nu au scris acei luminători (Sfinții Părinți) din cele pe care mai întâi nu le-au făcut și, făcându-le, nu le-au izbutit”.

  1. De vreme ce sfințitele Dogme ale Credinței noastre sunt viața noastră și trăirea noastră ca și creștini, aceasta înseamnă că, încă mai înainte de a se formula Dogmele de către Sinoadele ecumenice, creștinii le credeau și le trăiau. Adică faptul că Iisus Hristos este Dumnezeu asemenea cu Dumnezeu Tatăl, creștinii îl cunoșteau dintru început, iar nu l-au învățat la 325, atunci când a avut loc Sinodul I ecumenic și s-a formulat cu claritate Dogma Dumnezeirii lui Iisus Hristos.

Aceasta s-a făcut atunci deoarece s-a arătat ereticul Arie, care spunea împotrivă și trebuia să fie combătută înșelarea sa, pentru că aducea multă vătămare. Dar și înainte de a se formula în dogmă adevărul Dumnezeirii lui Hristos, el (adevărul) era crezut de către creștini, era viața Bisericii. Astfel, atunci când Biserica formulează o dogmă într-un Sinod ecumenic, nu creează o nouă credință, ci fiindcă așa s-au desfășurat lucrurile și au cerut-o nevoile, de aceea formulează cu claritate un adevăr deja dat al Dumnezeieștii Revelații. Atenție, la ceea ce spun, creștinii mei! Biserica noastră Ortodoxă nu creează dogme noi! Aceasta o fac catolicii, care mereu produc dogme noi, cum ar fi dogma lor despre primatul și infailibilitatea papei.

  1. Fraților, întreaga noastră Credință, adică Dogmele Credinței noastre Ortodoxe, se află în cărțile liturgice ale Bisericii, în cele pe care le auziți aici în biserica noastră de la preot și psalt. Adică atunci când ne adunăm aici în biserică pentru a-L adora pe Dumnezeu, prin cele pe care le spunem din cărțile liturgice, mărturisim Credința noastră. Și așa trebuie să se facă. Deoarece, pentru ca rugăciunea noastră să fie auzită de Dumnezeu, trebuie să fie adresată adevăratului Dumnezeu. Iubiții mei creștini, pentru a învăța Credința ortodoxă, vă recomand să veniți la Biserică și să luați aminte la cuvintele și la psalmodiile preotului și ale psaltului, căci în ele se află Crezul nostru. Dar și la casele voastre să aveți cărți liturgice și să le citiți. Neapărat fiecare casă trebuie să aibă o carte de rugăciuni sau un Ceaslov. Și de acolo să citiți Rugăciunile de dimineață, Acatistul și Paraclisul Maicii Domnului.

Aceste sfințite creații imnografice sunt operele Sfinților Părinți, pe care le-au „supt” cu gurilor lor evlavioase nenumărate suflete sfințite. Se alcătuiesc și astăzi Slujbe sfinte, dar, precum se vede, în multe dintre acestea lipsește cu totul învățătura dogmatică a Credinței noastre, pe care o găsim din belșug în vechile noastre cărți liturgice. Vă recomand să vă procurați Octoihul, pentru că are imnuri ale marelui dogmatist al Bisericii noastre, Sfântul Ioan Damaschin.

  1. În sfârșit, pentru a înțelege Dogmele Credinței noastre, frații mei, nu este ușor, pentru că ele nu se înțeleg cu rațiunea. Nu pentru ca sunt „iraționale”, ci sunt „mai presus de rațiune”. Sunt deasupra rațiunii. Credința noastră nu se înțelege cu mintea, ci se gustă cu inima; de aceea se și numește „credință”, de la verbul „a se încrede”. Adică Îl iubesc pe Dumnezeu și mă predau Lui. Astfel, într-un mod dumnezeiesc tainic, atunci când ascultăm cu dragoste față de Dumnezeu și cu evlavie cuvintele cultului dumnezeiesc, inima noastră începe încet-încet să-L guste pe Dumnezeu, se îndulcește de El și astfel vine, cu Harul lui Dumnezeu, la cunoașterea lui Dumnezeu. Și când Dogmele Credinței le aplicăm în viața noastră, adică când trăim în curăție, atunci vine mai mult Har al lui Dumnezeu asupra noastră și gustăm și cunoaștem mai bine Credința noastră. Sfântul Simeon Noul Teolog ne spune iarăși: „Dacă nu dobândești experiență, nici cunoașterea acestora (Dogmelor) nu le dobândești”. Și Sfântul Cosma Etolianul, vorbind despre Dogma Sfintei Treimi și voind ca cei care îl ascultau s-o înțeleagă, le spunea în predica sa: „Există și un alt mod de a înțelege Preasfânta Treime. Care? Să vă spovediți curat și bine, să vă împărtășiți cu frică și cu evlavie cu Preacuratele Taine, și atunci vă va lumina Harul Preasfântului Duh să înțelegeți, deoarece prin învățătură nu veți putea înțelege”.

Să primim, iubiții mei, Dogmele Credinței noastre cu curăția și simplitatea inimii, iar nu stăpâniți de raționalism, așa cum fac apusenii, care cred că cu mintea lor puternică pot înțelege Dogmele, și nu numai atât, ci și a le abroga și a „fabrica” altele noi. Dogmatistul Bisericii Ortodoxe, Sfântul Ioan Damaschin, ne spune: „Să primim tradiția Bisericii în sinceritatea inimii, iar nu în multe raționamente”.

Cu multe binecuvântări,

† IEREMIA, Mitropolitul Gortinei și Megalopolei