Pe o scară erau doi Îngeri. Unul urca și cobora mereu. Celălalt stătea nemișcat și nu făcea nimic.
Îl întreabă cineva:
– De ce celălalt Înger urcă și coboară mereu, iar tu stai fără să lucrezi?
– Fiindcă celălalt urcă la Dumnezeu rugăciunile oamenilor, cererile lor. „Dă-mi aceea, dă-mi cealaltă!”. Treaba mea este să urc mulțumirile și fiindcă oamenii nu spun „mulțumesc”, stau fără lucru… Uneori mai spune cineva câte un „Slavă Ție, Dumnezeule!”. Se îngreuiază să spună Slavă Ție, Dumnezeule! sau un Mulțumesc!
