Două cuvinte despre Botez

 Cu multă bucurie vă pregătiți pentru botezul copilului vostru. Aproape toate le-ați prevăzut: cine va fi nașul, ce nume veți da, pe cine veți chema la Botez, de unde veți cumpăra hăinuțele pentru Botez, unde veți da masa. Vreți ca botezul copilului vostru să fie la înălțimea poziției voastre sociale.

Nu știu însă dacă v-ați gândit la botezul copilului vostru, nu ca la eveniment lumesc și social, ci ca la o Taină a Sfintei Biserici Ortodoxe. În anii cei de demult toate acestea erau înțelese de la sine; astăzi, din nefericire, lucrurile nu mai stau așa.

Mulți care merg la Botezul copilului lor nu cunosc deloc importanța Tainei, legătura ei cu credința noastră, obligațiile lor față de Biserică. Și astfel stau în întuneric și se lipsesc de posibilitatea de a participa la un eveniment atât de important pentru viața copilului lor și pentru întreaga viață a Bisericii, precum este Botezul, nedreptățind-o și pe ea și pe ei.

Ce este Botezul?

       Este singurul mod prin care omul intră în Biserica lui Hristos, luând asupra sa pecetea care arată că aparține lui Hristos. Botezul este „răsădire spre nemurire” (Sfântul Atanasie cel Mare, PG 29, 10) și „căruță (ce duce) spre cer, pricinuitorul Împărăției, harisma înfierii”(Sfântul Vasilie cel Mare, PG 31, 433).

Taina este poruncită de Dumnezeu pentru că Însuși Hristos S-a botezat și i-a trimis pe Ucenicii Săi, după Înviere, să boteze, spunând: „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh… (Matei 28, 19).

De atunci Biserica îl botează pe fiecare om care vrea să devină mădular al ei. Botezul aparține Tainelor care nu se mai repetă. De asemenea întreita afundare în apa sfințită a cristelniței simbolizează îngroparea cea de trei zile și Învierea lui Hristos.

Botezarea pruncilor

Începând din secolul al III-lea s-a stabilit ca oamenii să se boteze la vârsta pruncească, așa cum se face astăzi. Desigur că și înainte se botezau pruncii, însă regula era ca să se boteze la vârsta majoratului, astfel încât să poată fi catehizați și să poată mărturisi Credința.

Dar de ce se face Botezul pruncilor?

1. Botezul pruncilor este dovada dragostei Bisericii față de copii. Căci nu a vrut să-i lase pentru multă vreme în afara staulului lui Hristos, pradă diavolului și departe de dumnezeiescul Har dătător de viață.
2. Din Noul Testament suntem înștiințați că pruncii erau botezați de Biserică din primii ani ai Creștinismului, adică din secolul I (F. Ap. 6, 13, 31-33; 18, 1-2, 24, 44, 47-48).
3. Celor care susțin că prin botezul pruncilor se încalcă libertatea omului, deoarece copilul se botează fără să fie întrebat dacă consimte, răspundem că, potrivit aceluiași raționament, ar trebui să nu-i trimitem la școală, să nu le facem vaccinuri, etc. Așa cum aceste acțiuni se fac în folosul direct al copilului, tot astfel și botezul pruncilor.
4. Biserica botează pruncii cu voia și responsabilitatea părinților lor.

Punerea numelui

În zilele noastre Botezul s-a unit cu darea numelui la copil. Iar aceasta se face potrivit tradiției. Dar, potrivit învățăturilor Bisericii, la copil numele i se dă a opta zi de la nașterea sa. Legea grecească dă părinților dreptul să declare la starea civilă numele copilului și înainte de botezul său. Numele care se dă copilului la Botez, în cadrul oficial, trebuie să fie neapărat creștin. În felul acesta copilul dobândește ocrotitor pe Sfântul al cărui nume îl poartă, iar nu al bunicului sau al bunicii. În nici un caz să nu i se dăruiască două nume.

Potrivit cu Legea în vigoare (articolul 25 al Legii 344/76 modificat cu articolul 15 al Legii 1438/84 AK) amândoi părinții de comun acord hotărăsc botezul și numele copilului. (Dacă există disensiune între soți, aceasta este rezolvată de judecătorie).

Dumnezeu v-a învrednicit să deveniți părinți și să vă botezați copilașul. Faceți-vă vrednici de acest dar. Îndepliniți pentru copilul vostru datoriile voastre de părinți creștini. Învățați-l cu cuvintele și cu pilda voastră, ca să învețe să trăiască creștinește.

Ce este nașul

Nașul este garantul înaintea Bisericii care înlocuiește lipsa voinței pruncului și mărturisește credința în numele lui. Desigur, mărturisește Credința Ortodoxă și își asumă îndatorirea să-l învețe pe copil, împreună cu părinții lui, de îndată ce va ajunge la vârsta potrivită, tainele Credinței noastre.

Persoana nașului este sfințită, stabilește legături de înrudire duhovnicească cu copilul și cu familia lui. Și datorită naturii slujirii sale, se impune să fie o persoană de încredere și aprobată de Biserică. Înrudirea duhovnicească care se stabilește, prin Botez, între naș și fin se extinde, potrivit legii, și la mama copilului, iar după Sfintele Canoane și între copiii ce au același naș. Este bine să se ia aminte la acest punct.

Prin urmare nu se îngăduie să fie nași:

1. Neortodocșii (nici eterodocșii),
2. Ateii și necredincioșii declarați,
3. Cei care încalcă vădit poruncile și hotărârile Bisericii, cum ar fi cei numai cu căsătorie civilă. (Vezi Enciclica 7 a Sinodului cu nr. 2309/21-1-82).
4. Cei care nu cunosc cele ale credinței noastre și nu sunt în stare nici Crezul să-l citească. Pentru că unii ca aceștia nu-și pot asuma lucrarea nașului care este o lucrare de răspundere, de credință și de educație.
5. Copiii sub zece ani, datorită lipsei lor de maturitate.

Hainele de botez

Aici se întâmplă adeseori lucruri inacceptabile, potrivnice legilor Bisericii, lucruri care se apropie uneori de idolatrie.

Și explicăm:

1. Hăinuțele copilului trebuie să fie albe, potrivit simbolismului Bisericii. Albul simbolizează nevinovăția și curăția, Duhul Sfânt.
2. Se aduce Crucea sau Icoana Maicii Domnului. Nimic altceva.
3. Untdelemnul, se numește „untdelemn izgonitor de diavoli”, pentru că  preotul îl miruiește cu el pe copil înainte de botez. Cu același untdelemn copilul este uns peste tot trupul de către naș. Se impune să fie untdelemn curat, iar nu alt ulei.

Cum se săvârșește Botezul

1. Mai întâi are loc catehizarea. Ea se face cu puțin timp mai înainte în pridvorul Bisericii. Acolo preotul citește exorcismele. Apoi nașul este întrebat de trei ori dacă se leapădă, în numele copilului, de satana și se unește cu Hristos, pe Care-L mărturisește în Simbolul Credinței.
2. Apoi începe Taina Botezului în centrul bisericii, în fața colimvitrei. Și se botează copilul în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și prin întreita afundare în apa sfințită a colimvitrei, care simbolizează îngroparea de trei zile și Învierea lui Hristos.
3. Urmează Mirungerea, care este o Taină separată. Prin Mirungere se transmit  roadele și harismele Sfântului Duh.
4. Tunderea părului: se taie în chipul Crucii părul pruncului în semnul afierosirii lui Dumnezeu
5. Îmbrăcarea: se binecuvintează noile hăinuțe ale pruncului, pe care îl iau ca să-l îmbrace rudele sau mama. Apoi preotul și nașul își spală mâinile în colimvitră.
6. Urmează Crucea: Crucea îl va însoți pe copil în toată viața sa.
7. Urmează slobozirea: Mama, făcând trei închinăciuni la naș și recunoscând înalta și sfințita sa misiune, îi sărută mâna și ia în brațe pe cel nou luminat.

Lucrarea nașului

Lucrarea nașului este catehizarea copilului. Își asumă răspunderea educației creștine și bisericești a celui luminat. Nașul stă de față și participă la Botez ca garant al intenției sincere de a catehiza și de a-l învăța pe cel botezat Credința Ortodoxă.

Din legătura duhovnicească dintre naș și cel botezat se creează o înrudire duhovnicească, care se extinde și la rudele apropiate lor. Iar aceasta constituie impediment la căsătorie.

Îndată după Botez, copilul se împărtășește prima dată cu Preacuratele Taine. Pruncul nu se împărtășește numai de trei ori, ci de mai multe ori și în fiecare Duminică, căci aceasta constituie binecuvântare și putere pentru el. De fiecare dată când se împărtășește pruncul, el devine Hristofor (purtător de Hristos) și Pnevmatofor (purtător de Duh).

Încă două cuvinte:

1.Preotul care l-a botezat pe copilul vostru a dobândit o legătură duhovnicească deosebită cu el. Mulți preoți se învrednicesc să cunune copii pe care cu 20 de ani înainte i-au botezat. Cultivați această legătură cu preotul, care este Părintele duhovnicesc al copilului vostru.

2.Să preferați să vă botezați copilul în parohia voastră. Nu vă lăsați atrași de gândurile slavei deșarte ca să vă schimbați parohia. În parohia voastră se păstrează Registrul botezurilor. Când se va ivi nevoia, de acolo veți fi serviți.

Traducere din greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu