de Preot Sorin Croitoru
Două mâini împreunate și un suflet umilit
Care plânge cu durere, regretând că a greșit,
Pot să ne deschidă calea către mila lui Hristos,
Către marea Sa iubire pentru omul păcătos!
Două mâini împreunate sunt un dar neprețuit:
După orice rugăciune Dumnezeu ne-a miluit.
N-am primit noi bani și lucruri ce ne leagă de pământ,
Dar în sufletele noastre L-am primit pe Duhul Sfânt!
Două mâini împreunate… Să vorbești cu Dumnezeu..
Să Îi spui ce ai pe suflet când te doare, când ți-e greu..
Să-I spui Lui ce te apasă, când în oameni nu mai crezi,
Să Îi ceri să te salveze, când soluții nu mai vezi..
Roagă-te cu bucurie, este Dumnezeul tău,
Te iubește fără margini, chiar de ești puțin cam rău..
Te vrea bun, dar nu te-obligă, vrea să îți dorești și tu;
Oamenii impun cu forța disciplina lor, El nu.
Două mâini împreunate deseori în rugăciuni
Ar putea pe bieții oameni să îi facă iarăși buni
Fiindcă pojghița de gheață de pe inimi s-ar topi,
Iar acestea, fericite, ar putea din nou iubi!
Două mâini nu se-mpreună niciodată în zadar
Fiindcă rugăciunea este nesfârșit izvor de har;
Precum țarina udată dă la vreme roada ei,
Roagă-te cu sârguință roada Duhului de vrei!
Două mâini împreunate ne transformă în copii,
Fiindcă Dumnezeu e Tată, iar noi toți Îi suntem fii;
Adânciți în rugăciune ne simțim îmbrățișați
Ca în vremurile-n care eram prunci nevinovați!
Câte daruri ne așteaptă, mâinile împreunând..
De aceea rugăciunea să îți fie primul gând,
Că-i păcat, căci trece viața și te pomenești că mori,
Și-ai lăsat nedezgropate minunatele comori!
