Duminica iertării

Duminica de astăzi, ziua care precede intrarea în Postul Sfintelor Paști, este numită Duminica izgonirii lui Adam din Rai, dar și Duminica iertării. Sfinții Părinți i-au dat acestei Duminici și acest nume, pentru a ne arăta că nimeni nu poate intra în post daca nu este în pace cu semenii.

Dumnezeu nu poate fi trăit de cel ce este în ceartă cu aproapele. Căci El fiind iubire, este și iertare. Asa că numai cel ce iartă se poate împărtăși de această iubire dumnezeiască. Și pe cât de mult iartă, pe atât de mult se împărtășește de Dumnezeu.

Este un aspect pe care noi îl neglijăm de multe ori atunci când vine vorba de iertare. Dacă am făcut cuiva rău, ne spunem că este de ajuns să-I cerem lui Dumnezeu iertare pentru fapta săvârșită. Însă, Dumnezeu ne cere mai mult. Dorește să mergem să ne cerem iertare de la cei pe care i-am rănit prin cuvintele si faptele noastre și să dăm iertare tuturor celor ce o cer de la noi. Și ne cheamă spre acest lucru, pentru că ne vrea sa fim iubiți și de semeni.

Nu-i deloc usor să renunți la disprețul față de alții, acordând iertare, dar mai greu e să te dai jos de pe aparenta superioritate și să ceri iertare. Cel care a îndeplinit aceste cereri, și-a pregătit inima să-L primească pe Hristos.

Rânduiala practicii liturgice a iertării

În această Duminică există o slujbă unică, care din nefericire lipsește din multe biserici, ea fiind întâlnită mai mult în mănăstiri.

La această slujbă, slujitorii sunt îmbrăcați în veșminte luminoase, dar după oficierea Vecerniei, aceste veșminte nu vor mai fi îmbrăcate pe toata durata postului.

În parohii, după oficierea Vecerniei, preoții, cu epitrahilul pus și sfânta cruce în mână, se pleacă în fața credincioșilor, cerându-și iertare. Credincioșii se pleacă în fața preoților, își cer și ei iertare, apoi sărută crucea și mâna dreaptă a preotului. După aceea se îmbrătișează între ei, cerându-și unul altuia iertare. În această vreme, se cântă la strană Canonul Sfintelor Paști.

În Muntele Athos, după Vecernie se intră în trapeză în procesiune, și se lasă sec de brânză și ouă, alimente care nu se vor mai consuma în vremea postului. În timpul mesei, se citește un cuvânt despre izgonirea lui Adam din Rai sau un cuvânt de îndemn la post. La finalul mesei, monahii cântă catavasiile Canonului Acatistului, troparele hramului, încheind cu condacul Acatistului. După rugăciunile de mulțumire, rămâne o singură lumânare aprinsă pentru a se citi Pavecernita Mică. La sfârșitul ei, obștea îngenunchează și egumenul citește o rugăciune de dezlegare. Egumenul, purtând epitrahilul și Evanghelia în mâna dreaptă, se oprește la usă spre a-și cere iertare de la ceilalți frati. Monahii fac o metanie înaintea lui, sărută Evanghelia și mâna dreaptă a acestuia, apoi fac unii către alții metanii, cerându-și iertare și își urează “Post bun”. După ce și-au dăruit unii altora iertare, se sting candelele și fiecare merge la chilia sa.

Să luăm aminte neîncetat în acest post la cuvintele Mântuitorului: “Că de veți ierta oamenilor greșelile lor, ierta-va și vouă Tatăl Cel ceresc; Iar de nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre” (Matei 6, 14-15).

Post cu bucurii!

Adrian Cocoșila

Sursa: crestinortodox.ro