Multe gânduri ne frământă pe noi, oamenii, când gândim la judecata lui Dumnezeu. Odată, la Avva Teofil a ajuns o femeie credincioasă şi i-a zis:
– Avva, Dumnezeu ne-a creat pe noi, oamenii, din iubire, după cum mărturiseşte şi Sfântul Ioan Evanghelistul (“Dumnezeu este iubire”), de ce trebuie să ne judece la sfârşitul vieţii, nu ne poate mântui fără judecată?
Atunci Avva Teofil i-a răspuns:
– Aici este marea taină a lui Dumnezeu. Ne-a creat din iubire şi cu siguranţă iubeşte pe toţi oamenii, dar ne-a lăsat şi libertatea voinţei, gândirii şi a raţiunii. Fără libertate, omul nu ar fi putea fi judecat, dar, prin libertate, Dumnezeu ne arată că ne respectă ca persoane.
Să ai încredere că Dumnezeu este un Tată bun şi iubitor, Care vrea fericirea tuturor fiilor Săi, dar contează ca şi omul să conlucreze cu El pentru mântuirea lui.
Speranţa şi nădejdea noastră, a creştinilor, în iertarea lui Dumnezeu devine calea spre înviere.
