Dumnezeu S-a făcut om pentru ca să-l facă, iarăși, pe om „dumnezeu”

Dacă mai aveați dubii că Dumnezeu chiar S-a făcut om, iată-I și genealogia umană! Evanghelia de astăzi prezintă, cât se poate de limpede, umanitatea sau întruparea lui Iisus Hristos – genealogia și Nașterea Sa în istorie. Nașterea lui Dumnezeu pe pământ este fapt real, chiar dacă, în decursul timpului, aceasta s-a încărcat de atâta folclor și poveste. Genealogia Mântuitorului a fost extrasă din catagrafii păstrate de către evrei cu mare strictețe, iar Nașterea Sa a fost consemnată de toți istoricii vremii.

De ce S-a făcut Dumnezeu om?

Dintru început Domnul l-a creat pe om un fel de dumnezeu; asta era Adam în paradis – „Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie. Și Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: “Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietățile ce se mișcă pe pământ și peste tot pământul!” (Facere 1, 27-28).

Urmare păcatului, însă, protopărinții noștri și-au pierdut asemănarea cu Dumnezeu, devenind simpli muritori. Apoi, Domnul a încercat „în multe rânduri și în multe chipuri” (Evrei 1, 1) reabilitarea lor, dar… în zadar! Strămoșii noștri au devenit incapabili să se mai ridice la starea din care căzuseră. Astfel, Hristos Domnul recurge la un gest cu totul uimitor și neobișnuit pentru un Dumnezeu – Se face El om pentru ca, astfel, să-i îndumnezeiască iarăși pe oameni.

Cum a devenit posibilă această reîndumnezeire a noastră?

– întâi, prin identificarea Domnului cu noi (prin întrupare),

– iar apoi, prin moartea Sa pe cruce pentru noi.

A nu se înțelege, însă, că reîndumnezeirea noastră are loc în chip automat și fără participare, în ce ne privește. Pentru aceasta este nevoie numaidecât și de:

– identificarea noastră cu Mântuitorul Hristos, prin unirea cu El în Sfintele Taine de inițiere în viața creștină – Botez, Mirungere și Sfânta Euharistie;

– permanenta viețuire în comuniunea Bisericii întemeiate de Dânsul.

Doar așa vom putea deveni noi, iarăși, „dumnezei” după har – „Eu am zis: dumnezei sunteți!” (In 10, 34)

Luați aminte și la alte cuvinte ale Domnului, prin care ne încredințează de înveșnicirea și reîndumnezeirea noastră:

Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (In 11, 25);

„Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis are viață veșnică și la judecată nu va veni, căci s-a mutat din moarte la viață” (In 5, 24);

„Adevărat zic vouă că voi, cei care Mi-ați urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va ședea pe tronul slavei Sale, veți ședea și voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel” (Mt. 19, 28).

† SEBASTIAN

Episcopul Slatinei și Romanaților

Previous Post

Toate virtuţile se cultivă

Next Post

Postul și binefacerile lui în viziunea Sfântului Simeon Noul Teolog

Related Posts
Total
0
Share