– Dacă anii următori ne vor cere ceva mai mult şi nu ai o stare duhovnicească, ci numai intenţie bună, vom putea face faţă?
– Cum nu vei putea? Dumnezeu vede intenţia omului şi ajută. Apoi, adeseori, în clipe grele, chiar şi oameni care nu par a avea vitejie arată mare bărbăţie. Iată, îmi aduc aminte, în armată era un locotenent care niciodată n-a arătat niciun semn de jertfă sau bărbăţie. Odată, când ne primejduiam să ne prindă răzvrătiţii, a stat lângă o bisericuţă şi cu un singur automat i-a oprit, până ce ne-am retras şi astfel am fost salvaţi. Stătea acolo şi trăgea cu automatul, sus – jos, la dreapta – la stânga şi nu-i lăsa să treacă. La urmă a plecat ca să nu-l vedem. După aceea nici măcar n-a spus: „Eu i-am oprit şi v-aţi putut salva…”, ca să se laude etc. Spuneam toţi: „Un automat ne-a salvat”, spunea şi el: „Un automat ne-a salvat”. Dacă toţi spuneau aşa, spunea şi el la fel. Şi în cele din urmă am văzut că cutare era în unitate, cutare la fel, numai acela lipsea atunci şi astfel ne-am încredinţat că el fusese. Dacă l-ar fi prins răzvrătiţii, ştiţi ce ar fi tras? Şi-ar fi vărsat toată mânia lor asupra lui. Nu l-ar fi iertat. Ar fi spus: „Tu ne-ai făcut atâta pagubă. Vino aici să-ţi scoatem unghiile cu patentul!”. Om din lume şi să facă o astfel de jertfă! S-a jertfit, pentru că el se primejduise mai mult decât noi toţi. Voi v-aţi fi dus la o astfel de jertfă? Acela nu citise nici cărţile Sfinţilor Părinţi şi nici de cele duhovniceşti nu ştia… L-am cunoscut, avea o simplitate, o cinste. Şi erau alţii care atunci când găseau vreun răzvrătit mort, îi tăiau capul şi îl aduceau în sat, făcând pe vitejii. De aceea nu ajunge să aibă cineva numai vitejie, ci trebuie să aibă şi duhul jertfirii de sine, ca vitejia să aibă corespondent.
Extras din Trezire duhovnicească– Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
