După 5 ani de suferință, Sfântul Ioan Rusul ne-a arătat adevărul
Vă mărturisesc minunea cea mare a familiei noastre, a mea ca mamă și ca om.
În anul 2020, în timpul pandemiei, pe data de 12.11.2020, la Spitalul Polizu din București, am născut un băiețel minunat, perfect sănătos. Știam deja ce nume va purta, pentru că mă rugam mult și aveam încredere în Dumnezeu: Dimitrie Ioachim.
Când l-am văzut pentru prima dată, îi număram degețelele și mă minunam cât de frumos era, exact ca în visul pe care îl avusesem înainte să se nască. Sarcina fusese fără probleme, iar copilul era perfect sănătos la naștere.
Totul a decurs minunat până când am ajuns acasă.
Încă din prima lună de viață, copilul a început să verse în jet după fiecare masă. Ne-am alarmat și mergeam mereu la urgențe, și la stat, și la privat. Voma atât de mult, încât îl schimbam de zece ori într-o singură oră. Simțeam sincer că nu mai pot.
Doctorii spuneau că este normal, că unii bebeluși au reflux gastric și că îi va trece cu timpul. Însă eu, ca mamă, simțeam că este ceva în neregulă.
Am mers la cei mai buni medici din țară, la profesori doctori, la specialiști. Am făcut credite și am cheltuit tot ce aveam pentru investigații. Ne gândeam chiar să plecăm în altă țară, numai să aflăm ce are copilul nostru.
Împreună cu doamna doctor care îl monitoriza atunci, am decis să facem toate analizele în țară, la privat. Totul părea perfect. Copil sănătos tun, însă cu simptome foarte ciudate: dureri extreme de burtică, urlete toată noaptea, vărsături în jet, plâns necontrolabil, pete roșii pe piele, stări de leșin.
Și totuși, toate analizele ieșeau perfecte.
Timp de aproape cinci ani am făcut investigații fără oprire și nu găseam nimic. Spre disperarea noastră, copilul se dezvolta normal și nu părea să aibă ceva grav.
În cele din urmă, am ales calea credinței.
Am decis să nu mai alergăm doar după doctorii lumești, ci să mergem și la Doctorul fără de arginți — la Dumnezeu și la Sfinții Lui. Am început să ne rugăm mai mult și să postim.
În anul 2025 am plecat în Grecia, la trei mari Sfinți: la Sfântul Nectarie, la Sfântul Efrem cel Nou și la Sfântul Ioan Rusul din insula Evia.
Am primit multe binecuvântări, însă când am ajuns la Sfântul Ioan Rusul am simțit ceva ce nu pot descrie în cuvinte. Parcă totul era luminat. Cerul era altfel, soarele părea diferit, iar păsările cântau din nou. Nu mai simțisem pace de foarte mult timp.
Am plecat de acolo plutind.
La racla Sfântului am cerut doar pace. Atât. Dar Sfântul avea să ne dăruiască totul, deși poate nu meritam.
După trei luni de la întoarcerea noastră din Grecia, chiar după Naşterea Domnului, băiețelul nostru s-a simțit rău după ce mâncase ceva stricat sau vechi. De cinci zile nu îi trecea, așa că am mers din nou la urgențe.
La primul spital era foarte aglomerat și am plecat către altul. Analizele au ieșit bune. Apoi medicul a decis să facă și o ecografie. În gândul meu îmi spuneam: „Are un dosar întreg de ecografii… face câte două-trei pe an…”
Însă, în timpul ecografiei, medicul a rămas blocat. Verifica atent și tăcea.
L-am întrebat:
— S-a întâmplat ceva?
Iar el, foarte îngândurat, a spus:
— Are o malrotație intestinală.
În clipa aceea am simțit cum o povară uriașă îmi iese din suflet. Eram șocată și totuși uimită.
Am întrebat:
— Ce înseamnă asta? Are paraziți?
Iar el mi-a răspuns:
— O să vă explice medicul curant.
Au urmat imediat radiografii, investigații și multe controale. Am stat o zi întreagă în spital, așteptând răspunsul pe care îl căutam de cinci ani.
Medicii ne-au spus că operația este foarte riscantă. Intestinele trebuiau reașezate complet. Era ceva extrem de rar — aproximativ 0,002% din populația lumii se poate naște cu o asemenea afecțiune.
M-am panicat. Am disperat puțin. Dar nu L-am uitat pe Dumnezeu. Nu am uitat-o pe Maica Domnului și nici pe Sfinții Lui.
Am început să ne rugăm și mai mult.
Am primit apoi numele a trei medici care puteau face această operație chiar în România, la stat. Am ales unul în care am simțit încredere, un om profesionist și cu frică de Dumnezeu.
Înainte să decidem operația, am mers la Biserică, la Sfântul Maslu. Ne-am rugat și am cerut ajutorul preoților cu har. Și am primit mare ajutor. În ziua operației, am stat și m-am rugat neîncetat, la îndemnul unui Părinte de la Sfântul Gherasim și al unui Părinte de la Paraclisul Maicii Domnului. Nu le putem spune numele, pentru că nu avem binecuvântare.
Astăzi, copilul meu este bine.
Au trecut aproape trei luni de la operație, iar el este sănătos, cu ajutorul lui Dumnezeu, al Sfântul Ioan Rusul și al rugăciunilor tuturor. După cinci ani, am aflat în sfârșit ce avea.
Nu vreau ca această minune să rămână nespusă. Sunt sigură că mărturia noastră va ajuta și alte mame și alți copii.
Orice problemă ați avea în viață, rugați-vă și credeți în Dumnezeu și în Sfinții Lui.
Veți primi ajutor.
Mărturie primită pe adresa noastră de e-mail. Slavă Domnului pentru toate!