Durerea duhovnicească este bucurie duhovnicească

– Gheronda, cum poate cineva să păstreze înlăuntrul său bucuria?

– Dacă înfruntă totul duhovniceşte. Atunci bucuria nu i-o pot lua nici bolile şi nici încercările.

– Pentru a înfrunta duhovniceşte încercările, oare nu trebuie ca omul să se fi izbăvit de propriile patimi?

– Poţi fi bucuros când treci prin încercări şi necazuri chiar şi dacă nu te-ai izbăvit de propriile patimi. Dacă te gândeşti că aceste necazuri sunt leacuri pentru patimile tale, atunci le primeşti cu bucurie, precum cel bolnav primeşte medicamentul amar cu nădejdea că se va face bine.

– Gheronda, cum se împletesc bucuria cu durerea?

– În viaţa duhovnicească se întâmplă ceva paradoxal: când omul rabdă pentru dragostea lui Hristos, până la mucenicie chiar, inima i se umple de desfătare dumnezeiască. Acelaşi lucru se petrece şi atunci când se face părtaş Patimilor Domnului. Adică în măsura în care gândeşti şi suferi pentru faptul că Hristos S-a răstignit pentru păcatele noastre, cu atât eşti răsplătit cu bucurie dumnezeiască. Suferi  – te bucuri, suferi  – te bucuri. Şi cu cât suferi mai mult, cu atât te bucuri mai mult. Simte ca şi cum îl mângâie Hristos şi-i spune: „Copilul Meu, nu te necăji pentru Mine!”.

O soră spunea: „Nu vreau bucurie, ci vreau să mă întristez pentru Hristos. Cum să mă bucur de vreme ce Hristos S-a răstignit pentru mine? De ce îmi dă Hristos bucurie?”. Trăia anumite stări duhovniceşti şi cu cât participa la Patimile lui Hristos şi se întrista din mărinimie, cu atât Hristos îi dădea mai multă bucurie. O înnebunise cu adevărat!

Răstignirea merge întotdeauna înaintea învierii şi aduce biruinţă. Crucea aduce slavă. Hristos, după ce a urcat mai întâi cu Crucea pe Golgota şi a fost răstignit, S-a înălţat la Tatăl, dar asta după Cruce. Şi acum Hristos Cel Răstignit îndulceşte amărăciunile oamenilor, iar omul răstignit Îl imită pe Iisus, Dumnezeu-Omul.

Bunul nostru Iisus a ridicat împreună cu tot păcatul lumii şi toate amărăciunile noastre şi ne-a lăsat bucuria şi veselia, pe care o simte cel care s-a dezbrăcat de omul cel vechi şi întru care trăieşte de acum înainte Hristos. Unul ca acesta trăieşte în parte bucuria Raiului încă de pe pământ, precum zice Evanghelia: „Împărăţia lui Dumnezeu înlăuntrul vostru este”[1].

Mulţumesc lui Dumnezeu că m-a învrednicit să cunosc mulţi oameni de acest fel şi Îl rog să mă ajute să nu-L întristez, cel puţin de acum înainte, chiar dacă nu mă voi învrednici să trăiesc astfel de stări.

Vă doresc să aveţi întotdeauna bucuria duhovnicească în această viaţă, iar în cealaltă, în cea veşnică, să vă bucuraţi lângă Hristos pentru totdeauna! Amin.

[1] Luca 17, 21.

Extras din Patimi și virtuți – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.

Total
237
Shares
Previous Post

Răstignirea Domnului – animație

Next Post

Viețile Sfinților – aprilie, ziua 23

Related Posts