Preot Visarion Alexa
Tot binele omenesc, pământesc este trecător. Dacă ar învăța omul să-și trăiască viața cu gândul la “Vestea cea Bună”, ar învăța să fie măsurat, cumpătat în toate.
Noi, oamenii, din păcate, încă de mici ne umplem mintea cu tot felul de griji inutile, minore, care ne chinuie sufletul.
Toate trec, credeți-mă! Și că te-a supărat vreun om drag, și că nu-ți mai ajung banii, și că ai picat vreun examen.
Privind astăzi la Maica Domnului, vedem singurul om care a primit voia Domnului fără să cârtească în inima Ei câtuși de puțin. Timp de mii de ani, Domnul a încercat să găsească un om care să nu fie încăpățânat.
Până la Maica Domnului însă nu a găsit niciun om atât de smerit, care să zică simplu: “Fie mie după cuvântul Tău!”
De aceea, Maica Domnului este cel mai mare om dintre oameni. Credeți dumneavoastră că răspunsul Ei vine doar dintr-o simplitate a fecioarei, care nu avea prea multă carte, sau că vine din puterea de sacrificiu sau din slugărnicia proastă a unei femeii obediente? Nu!
Răspunsul Maicii Domnului este răspunsul unei umanități vindecate. Este răspunsul unei umanități normale.
Noi, din păcate, ne-am pierdut normalitatea de a sta în relație cu Dumnezeu și unii cu alții.
Nu încercăm să ne bucurăm unii de alții, ci suntem preocupați să ne stăpânim unii pe alții. Poate dacă am încerca să găsim cheia existenței noastre în răspunsul Maicii Domnului: “Fie mie după cuvântul Tău!”, am participa încet, încet, la vindecarea umanității.
Sunt uimitori călugării, să știți. Și de sunt bolnavi, și de se ceartă cu un frate, și de primesc o mustrare de la stareț, ei spun doar atât: “E de la Domnu’!” Ei știu că în ei lucrează cuvântul lui Dumnezeu. Nu se tulbură de nimic, nu îi chinuie nimic, ei sunt liberi față de orice constrângeri omenești.
Călugărul e vesel și liber, pentru că privește fiecare zi a vieții lui în cheia aceasta: “Fie mie după cuvântul Tău!”
De multe ori și eu mă răzvrătesc împotriva fraților, împotriva soției, împotriva politicii, însă dacă am înțelege profund răspunsul acesta al Maicii Domnului, am înțelege că acesta este, de fapt, rezolvarea unui război pe care omul îl poartă de mii de ani cu însuși Dumnezeu.
Cine este soțul tău/ soția ta? Cine sunt copiii tăi? Sau fratele tău? Părinții tăi? Sunt Dumnezeu care coboară în mod concret lângă tine și te cercetează, care încearcă să te elibereze, să-ți redea libertatea cea dintâi, când nu te constrângea nimic.
Și când îți pleci “cerbicea tare de bizon” și spui: “E de la Domnu’ lucrarea aceasta!”, pace se pune peste inima ta. Bucurie reverși din tine peste toți cei ai tăi, și izvor de iubire te faci.
Maica Domnului nu a rostit mai mult de câteva cuvinte în toată Evanghelia, nu și-a arătat voia decât poate la nunta din Cana Galileii, însă uitați-vă câți oameni alergăm la Ea.
Un om de o modestie teribilă. Știți că simbolul Maicii Domnului este păunul? O pasăre care nu grăiește, nu cântă, dar este de o frumusețe rară. Așa e și omul care primește lucrurile ca de la Dumnezeu…își întinde penele frumoase și toată lumea se odihnește privindu-l.
Așa e Sfântul lui Dumnezeu, omul care primește voia Lui, necârcotind. Să știți că omul care tace nu este întotdeauna omul vinovat, ci este omul care vă iubește și care v-a iertat.
Amintiți-vă dumneavoastră de câte ori nu v-ați certat cu Domnul: “De ce eu? De ce mie?” Și Domnul tace…tace ca păunul, tace ca Maica Domnului, pentru că te-a iertat și pentru că te iubește.
Încercați să aflați noima acestei Sărbători. Învățați că prin tăcere arătați iubire și iertare pentru cel de lângă dumneavoatră. Așa cum face Domnul cu noi…
Buna Vestire să vă bucure viața!
