Egoismul nostru se manifestă și prin tendința de victimizare, tulburarea în relațiile cu ceilalți și milogeală. Cum identifică acești paraziți ai sufletului ce ne sufocă bucuria, aflați în cuvântul înțelept al Părintelui Varnava Iangos.
Dezordinea lăuntrică
Tot ceea ce ni se întâmplă în viață, măsoară sănătatea sau boala noastră sufletească. Tulburarea trădează dezordinea noastră lăuntrică, impasul, dificultățile noastre psihologice și duhovnicești. Tulburarea împiedică energiile dumnezeiești să ajungă la sufletul nostru și să-l preschimbe, să-l modeleze.
Lipsa de pace și bucurie este o boală a sufletului, este o febră a inimii. Arată că suferim de împrăștiere, dezechilibru și de perturbarea armoniei noastre interioare. Tulburarea se imprimă involuntar în relațiile noastre cu ceilalți.
Când ne întristăm pentru lucrurile neplăcute care ni se întâmplă, ne vădim lipsa de sociabilitate, lipsa de acceptare și apreciere a celuilalt, confirmăm că iubim ego-ul nostru, care se hrănește și se dezvoltă mai ales atunci când ne plângem de milă, în tristețe și melancolie.
Durerea ca drog
Durerea a devenit drogul nostru. Ne place mocirla, ne place mucegaiul, ne place milogeala. Ne place „ursuz”-ul, ne place sufocarea. Ne mâncăm propriile măruntaie. Ne satisface milogeala noastră. Cea mai mare dramă a societății noastre de astăzi este experierea, deja din această viață, a iadului, a deznădejdii.
Nu putem trăi fără să fim prizonieri ai plăcerii de a suferi și de a ne plânge. Și cel mai tragic lucru este că noi înșine provocăm această situație, această stare de lucruri.
Atunci când sufletul nu are bucurie, este plin de toxicitate sufocantă și nu poate trăi viața Duhului.
Natura sufletului
Din fericire, sufletul nu este făcut să trăiască într-o atmosferă poluată, ci în eterul curat al cerului, unde împărățește Harul lui Dumnezeu. Bucuria este exact acea atmosferă în care sufletul poate să crească, să înflorească și să ajungă la Dumnezeu.
Bucuria este îngrășământul sufletului, care ajută sămânța să crească, cuvântul pe care Hristos îl seamănă în inima noastră. Discordiile, neînțelegerile, împrăștierile, dezbinările, tulburările relațiilor, părerile, teoriile, patimile noastre și „ego”-ul, ne fură această bucurie.
Dumnezeu nu poate intra într-o inimă morocănoasă, pentru că El Însuși este plinătatea „a toată bucuria și pacea” (Romani 15:13).
(Extras din cartea „Fericirile – Răspunsul dat lumii”)
Sursa: http://atitudini.com
