Preot Ioan Istrati
O bătrânică foarte scumpă, Elena, a plecat azi la Maica Domnului pe care a iubit-o. Chiar înainte de Duminica mironosițelor. Chiar când Sfânta Împărăteasa Elena a venit la noi.
Avea 95 de ani. În căsuța mică, era tot timpul Liturghie. Avea televizorul mereu pe Trinitas. Candela nu se stingea niciodată.
Știa o mie de rugăciuni pe de rost. Își făcea focul cu lemne singură. Era de un bun simț, de o nevinovăție și drăgălășenie unice.
Era îndrăgostită de Sfânta Liturghie. Venea prima la cinci dimineață și stătea lângă gard până se deschidea Biserica. Îmi spunea “Părinte, eu mor fără Liturghie. Mă trezesc de dimineață cu un dor de Dumnezeu.” S-a spovedit la mine zece ani. Nu deranja pe nimeni niciodată. Simțea rugăciunea cu toată ființa ei. A ajutat Biserica în fiecare lună, deși avea o pensie foarte mică.
O durea spinarea și la fiecare pas zicea încet: au, au. Zâmbeam toți de râvna și credincioșia ei. Și totuși venea un kilometru de pe Biruinței până la Biserică în fiecare zi.
În pandemie, pleca de acasă fără hârtia aia blestemată, se strecura pe lângă copaci și săruta poarta Bisericii. A fugit de un jandarm prost care o striga.
Acum câteva săptămâni pleca la Biserică. A căzut pe un trotuar. Avea 30 de kile. Au dus-o la spital cu piciorul rupt. Acolo și-a pus în regulă totul cu copiii, și-a cerut iertare de la toți, a poruncit să fiu preotul care o îngroapă și a adormit lin în brațele lui Dumnezeu. Acum a venit Biserica la ea.
Ea e o mironosiță de azi. O femeie care a devenit prin rugăciune o flacără de lumină în noaptea lumii.
Dumnezeu să o țină în brațe.
