IPS Serafim de Pireu: “Să rupem lanțurile ecumeniste!”
Omilia Mitropolitului Serafim de Pireu impotriva ecumenismului:
De la minutul 7:50 este omilia Mitropolitului Serafim de Pireu impotriva ereziei ecumeniste.
Predica împotriva ereziei ecumeniste a Mitropolitului Serafim de Pireu
Înaltpreasfințite Teodosie,
Arhiepiscop al Tomisului,
Prea Cucernici părinți,
Iubiți frați în Hristos,
Când apare o erezie nouă, care creează confuzie în cele ale credinței, păstorii fiecărei epoci, confirmând ceea ce au promis în cadrul hirotoniei lor, trec la înfruntarea acestei erezii, pentru a fortifica și delimita credința ortodoxă, astfel încât ea să se deosebească de rătăcirea ereticilor și în acest fel să îi apere pe credincioși de infectarea de întinarea kakodoxiei. În zilele noastre a apărut ca unul dintre semnele vremurilor din urmă și ca ”un lup înverșunat, care nu va cruța turma”13, panerezia ecumenismului sincretist intercreștin și interreligios. Ecumenismul, așa precum se știe, a fost condamnat ca panerezie de Sfântul Părinte contemporan al Bisericii Ortodoxe Sârbe surori a Sfântului Sava, de profesorul de dogmatică și învățător a toată lumea, Cuviosul și de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Iustin Popovici, care în lucrarea sa excepțională ”Biserica Ortodoxă și ecumenismul” notează: ”Ecumenismul este un nume comun pentru falșii creștini, pentru falsele biserici ale Europei Occidentale. În el se află inima tuturor umanismelor europene, în frunte cu papismul. Toți acești creștini falși, toate aceste false biserici nu sunt altceva decât o erezie alături de altă erezie. Numele evanghelic comun al lor este panerezie”14.
Sursă și izvorâtoare a ecumenismului este masoneria, care promovează prin acesta religia mondială a luciferismului, iar sursa și izvorul masoneriei este groaznicul sionism internațional15, care a transformat religia dumnezeiască a Vechiului Testament și a profeților în cel mai infam luciferism prin Kabala cea demonică și prin hidosul Talmud, lucrări ale rabinilor rămași ai iudaismului rătăcit și ale obsesiei lor despre conducerea și guvernarea lor mondială prin cel așteptat, adică prin falsul mesia (antihristul). Ecumenismul acționează la două niveluri: intercreștin și interreligios. Astfel se formează ecumenismul intercreștin și ecumenismul interreligios, care constituie două dintre direcțiile fundamentale ale ecumenismului. Ecumenismul intercreștin promovează unirea diferitelor erezii creștine (a papistașilor, a protestanților, a anglicanilor, a monofiziților etc) cu Biserica Ortodoxă Universală, pe criteriul minimalismului dogmatic. Conform principiului ecumenist al ”sincretismului dogmatic intercreștin”, diferențele dogmatice dintre eretici și Biserica Ortodoxă sunt doar tradiții locale și trebuie să fie evitate pentru binele unității ”Bisericii”, care poate să se exprime printr-o varietate de forme și poziții diferite. Ecumenismul interreligios, considerând că în toate religiile există elemente pozitive, promovează unirea dintre acestea și mai ales cea între așa-numitele trei religii monoteiste ale lumii: creștinismul, mahomedanismul și iudaismul, adică promovează așa-numita ”religie universală.”
Conform principiului ecumenist al ”sincretismului interreligios” trebuie să fie scoase în evidență așa-zisele ”elemente teologice comune” care există în toate ”religiile monoteiste” astfel încât să fie clădită unitatea religioasă a întregii lumi. Ecumenismul, pentru punerea în practică a țelurilor lui, inventează diferite teorii, precum învățăturile eretice despre ”Biserica extinsă, Bisericile surori, teologia baptismală, Biserica universală nevăzută, teoria ramurilor, a celor doi plămâni, a minimalismului sau maximalismului dogmatic, a ereziei postpatristice, neopatristice sau conexe, a ereziei postcanonice, a teologiei euharistice, a teologiei postsinodale, a Bisericilor incomplete și a celor eliptice, a misteriologiei (referitoare la Taine) cuprinzătoare, defectuoase și nedepline, a transformării iconomiei (pogorământului) în acrivie și dogmă, teoria că Patriarhul Constantinopolului este primul fără egal (primus sine paribus)”, care, desigur, sunt străine și nespecifice învățăturii și teologiei dogmatice ortodoxe16.
Ecumenismul scoate în evidență dialogurile teologice ecumeniste contemporane interminabile, aranjate cu abilitate, la care domnește lipsa mărturisirii ortodoxe, lipsa de sinceritate a eterodocșilor, supraaccentuarea iubirii, neaccentuarea adevărului, ascunderea sau contrafacerea textelor biblice, mai ales cel din Evanghelia după Ioan: ”ca ei să fie una, așa cum suntem Noi”17 și ”Duhul suflă unde vrea”18, practica de a nu fi discutate cele care ne despart, ci cele care ne unesc, tocirea criteriilor ortodoxe, recunoașterea reciprocă a eclezialității, asuccesiunii apostolice, a preoției, a harului, a Tainelor, dialogul pe poziții de egalitate, amnistierea, disculparea și recompensarea calului troian al papismului, al blestematei și demonicei Uniații, participarea la atotprotestantul așa-numitul ”Consiliu Ecumenic al Bisericilor” sau mai degrabă al ereziilor, semnarea de declarații și texte comune antiortodoxe, fără aprobare și hotărâre sinodală (de exemplu cele de la: Lima (Peru, în America de Sud, în anul 1982), Liban (1993), Chambessy, Elveția (1994), Porto Alegre, Brazilia (2006), Ravenna (2007), Pusan, în Koreea de Nord (2013) ș. a.) și împreună-rugăciunile cele fărădelege și anticanonice cu ereticii19.
Ecumenismul adoptă și legitimează toate ereziile ca ”Biserici” și atacă dogma Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică. Expune, învață și impune o nouă dogmă despre Biserică, o nouă eclesiologie, confom căreia nici o Biserică nu are dreptul să își revendice în exclusivitate pentru sine caracterul de Biserică Universală și adevărată. Fiecare biserică e o parte, un fragment, nu Biserica întreagă. Toate împreună alcătuiesc Biserica. În felul acesta, însă, se surpă granițele dintre adevăr și rătăcire, dintre ortodoxie și erezie și se reușește perfect lupta de dărâmare a Ortodoxiei. Ecumenisul pune la egalitate toate religiile cu credința cea unică, de Dumnezeu descoperită prin Hristos Cel Înviat și cu viața cea în Hristos. În acest fel este contestată dogma revelației și iconomiei mântuitoare unice în lume a Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu Cel întrupat, precum și realizarea în continuare a lucrării Lui mântuitoare de către Biserica cea Una și Unică, Sfântă, Sobornicească și Apostolică, prin Sfântul Duh Cel lucrător în ea. Ca urmare a acestui fapt rezultă fără îndoială că ecumenismul reprezintă în zilele noastre cea mai mare erezie eclesiologică a tuturor veacurilor, pentru că ea pune la egalitate toate religiile și credințele.20
Cu durere și cu părere de rău se constată că ecumenismul a înrobit cu lanțuri și legături aproape toate Bisericile Ortodoxe și ierarhiile lor, care gândesc papistășește și ecumenist (cu excepții luminoase venerabilele Patriarhii ale Georgiei și Bulgariei), așa cum în mod practic o dovedesc faptele și acțiunile lor, lucrările și declarațiile lor ecumeniste nemaiuzite și nemaiîntâlnite21.
Ceea ce este ciudat însă pentru ecumeniștii ortodocși este faptul că, deși atribuie titluri de eclezialitate ereticilor kakodocși vădiți, nu îndrăznesc, consecvenți cu declarațiile lor, să treacă la împărtășirea comună cu Sfintele Taine, deoarece știu că din acea clipă în mod direct își vor pierde calitatea lor ecleziastică. Aceasta nu constituie deja cea mai izbitoare dovadă a ereziei ecumenismului? Dacă într-adevăr ei cred în declarațiile lor inacceptabile și provocatoare, să îndrăznească deci și a se împărtăși cu eterodocșii, deoarece altfel ei dovedesc prin poziția lor inexistența titlurilor de eclezialitate pe care le atribuie falșilor episcopi ai ereticilor.
Din păcate, ecumenismul a reușit în ultima vreme schimbarea căii patristice și canonice multiseculare și bimilenare atât a Bisericii noastre mame, a centrului venerabil al Ortodoxiei, Patriarhia Ecumenică de Constantinopol22 (din anul 1964), cât și a altor Biserici autocefale, într-o atitudine ecumenistă de viață. Dar nici Sfântul Munte Athos, Chivotul Ortodoxiei, Grădina Maicii Domnului nu a rămas neatins și neinfluențat. Ecumenismul a erodat și Facultățile de Teologie, în care nu se mai predă teologia ortodoxă patristică, ci este întemeiată deja în mod deschis, în cel mai sărbătoresc și oficial mod teologia ecumenistă.
Subordonarea față de ecumenism continuă să crească, pentru că există:
a) lipsa de cateheză a credincioșilor în probleme de credință;
b) lipsa teribilă de mijloace autentice și obiective de informare a poporului lui Dumnezeu;
c) secularizarea clerului și a poporului23.
Ecumenismul pune la îndoială de fapt credința și tradiția noastră ortodoxă patristică, împrăștie îndoiala și confuzia în inimile turmei credincioșilor ortodocși și îi face să șovăie pe mulți frați iubitori de Dumnezeu, conducându-i pe aceștia spre dezbinări și schisme (cădere în ateism) și atrage o parte a turmei în rătăcire și, prin aceasta, spre distrugere duhovnicească24. Ecumenismul în ansamblu constituie o problemă pastorală și soteriologică foarte mare, pentru că el zguduie din temelii, infirmă mântuirea și îndumnezeirea după har a omului. Desigur, pericolul nu se referă la Biserică, care nu poate să fie distrusă, pentru că este Trupul lui Hristos, are drept Cap pe Hristos, este Hristos prelungit peste veacuri ”și porțile iadului nu o vor birui”25, ci la membrii Bisericii, la credincioși, care sunt în pericol de a pieri dacă se va pierde dreapta credință, Ortodoxia, și vor domni erezia și înșelarea26.
Înaltpreasfințite Teodosie,
Arhiepiscop al Tomisului,
Prea Cucernici părinți,
Iubiți frați în Hristos,
După prezentarea de mai sus a fenomentului panereziei ecumenismului, a pericolelor și a tragicelor lui
consecințe, atât în dogmatică cât și în învățătura mântuitoare a Bisericii Ortodoxe Universale, constatăm că într-adevăr acum Ortodoxia se află într-un grav pericol.
Credem cu smerenie că se impune convocarea cât mai curând cu putință a unui Sinod Ortodox, care să cerceteze aceste probleme arzătoare și fierbinți de mai sus, permanent sub lumina învățăturii și tradiției biblice, patristice și canonice a Bisericii Ortodoxe Universale și să se ia o hotărâre de condamnare atât împotriva ecumenismului, cât și a celor care urmează, învață și transmit altora această panerezie, astfel încât să înceteze scandalurile și confuzia din rândul clerului și al poporului credincios.
Să îndrăznim să rupem lanțurile ecumeniste, să ieșim din închisoarea ecumenistă și să ne eliberăm din robia panereziei ecumenismului, cu puterea cea dumnezeiască și cu harul Domnului nostru Iisus Hristos, rămânând ”următori ai Sfinților Părinți.”
Cu rugăciunile dumneavoastră, Înaltpreasfințite Părinte Arhiepiscop Teodosie.
Cu părintești binecuvântări,
(traducere din neogreacă de pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu)
Note:
13. Faptele Apostolilor 20, 29.
14. Sfântul Justin Popovici, Biserica Ortodoxă și ecumenismul, Tesalonic, 1974, p. 224.
15 Enciclica noastră pastorală la Duminica Ortodoxiei 2013; Arhimandritul Haralambos Vasilopoulos, Ecumenismul fără mască, Editura Orthodoxos Typos (Presa Ortodoxă), Atena, 1988, pp. 43-45, 107-108, Sinaxa clericilor și monahilor ortodocși, Declarație despre masonerie, pe pagina de internet http://www.impantokratoros.gr/67D9F5DF.el.aspx.
16. Enciclica noastră pastorală la Duminica Ortodoxiei 2013.
17. Ioan 17, 11
18. Ioan 3, 8
19. Ecumenismul, Editura Sfintei Mănăstiri Paraklitou (a Sfântului Duh, a Mângâietorului) Oropos, Atica, 2004, pp. 11-18.
20. Sinaxa clericilor și monahilor ortodocși, Mărturisirea de credință împotriva ecumenismului, iulie 2009, pp. 23-24.
21. Protopresbiter Theodoros Zisis, Ortodoxia este acum în mare pericol, în revista Theodromia (ianuarie-martie 2007), pp. 94-98.
22. Protopresbiter Gheorghios Metalinos, Patriarhia ecumenică și ecumenismul, în lucrarea Ecumenismul: naștere-așteptări- dezamăgiri, Actele și referatele congresului științific interortodox, Aula Universității Aristotel din Tesalonic, volumul I, Editura Theodromia, pp. 233-250.
23. Idem, pp. 124-126.
24. Sinaxa clericilor și monahilor ortodocși, Mărturisirea de credință împotriva ecumenismului, iulie 2009, pp. 25-26.
