Sfântul Pavel ne mai spune aici că se bucură pentru ghimpele său. Nu era așa de la început. El a strigat către Cer ca ghimpele să se ia de la el. Dar când Stăpânul său i-a spus că trebuie să îl păstreze, că are nevoie de el, că prin el va avea parte de binecuvântare, nu s-a mai oțărât. Ba chiar s-a împrietenit îndată cu el, l-a primit și nu s-a mai plâns. Este singura purtare dreaptă și de bun simț față de orice lucru neplăcut, stânjenitor sau dureros, de care ne dăm seama că nu putem scăpa. Este voia lui Dumnezeu ca el să fie în viața noastră, pentru o pricină bine întemeiată, pe care El o știe. Va trebui să câștigăm biruință asupra acestui lucru punându-l la inimă, primindu-l ca pe ceva de la Hristos. Indiferent cât de tare ne chinuie, dacă-l primim astfel, va aduce binecuvântare în viața noastră. Dumnezeu ne trimite unele dintre cele mai mari binecuvântări prin ghimpii noștri și ar fi păcat să-i dăm deoparte și să ne lipsim de ei.
Sunt mulți oameni atât de plini de sine, încât nu mai au loc pentru Hristos. O, de s-ar face deșerți, deșerți de sine; atunci El i-ar umple cu Sine Însuși și-atunci ar avea negrăita putere pentru bine în lume. Putem să ne încredem cu totul în El pentru a ne îmbogăți viața. El știe când e nevoie de durere, când anume pierderea este singura cale de a câștiga, când e nevoie ca suferința să ne țină la picioarele Lui. El ne dă necazuri ca să ne binecuvânteze într-un fel și, ori de câte ori ne oțărâm sau lepădăm ghimpele nostru, vom pierde. (Sfânta Noua Muceniță Țarina Alexandra)
Extras din Cerească Înțelepciune de la cei de Dumnezeu luminați Dascăli despre Cum să biruim deprimarea, ediția a 2-a, traducere de Constantin Făgețan, Editura Sophia via http://doxologia.ro
