Un bătrân mare umbla cu ucenicii într-un loc unde erau mulți chiparoși, mari și mici. Bătrânul i-a zis unuia dintre ucenici:
– Smulge chiparosul acesta!
Chiparosul cu pricina era mic și fratele l-a smuls îndată, cu o singură mână. Pe urmă, bătrânul i-a arătat alt chiparos, mai mare, și a zis:
– Smulge-l și pe acesta!
Fratele l-a zgâlțâit cu amândouă mâinile și l-a smuls. Bătrânul i-a arătat altul, mai mare. Cu multă osteneală, fratele l-a smuls și pe acela. Următorul era și mai mare. Cu foarte mare osteneală și sudoare, în cele din urmă a reușit să-l smulgă și pe acela. Bătrânul i-a arătat unul și mai mare, dar fratele, deși s-a trudit mult cu el, nu a putut să-l smulgă. Când bătrânul a văzut că nu-i în stare s-o scoată la capăt, a poruncit altui frate să se scoale și să-l ajute – și abia au reușit să-l smulgă împreună.
Atunci, bătrânul le-a zis fraților:
– Iată, fraților, așa sunt și patimile: cât sunt mici, le putem smulge cu ușurință dacă dorim; dacă ne lenevim în privința lor, gândindu-ne că sunt mici, ele se întăresc, și cu cât se întăresc, cu atât cer de la noi mai multă osteneală; iar când se întăresc în noi foarte, nici cu osteneală nu le putem smulge singuri din noi, dacă nu primim ajutor de la niște Sfinți, care să ne ajute nouă după Dumnezeu.
(Avva Dorothei)
Extras din De ce nu sunt înger. Povești de trecut timpul cu folos – traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, editura Sophia, 2018.
