Preot Ioan Istrati
Am o doctoriță tânără care zilnic mă bârâie la cap cu zeci de cazuri de oameni aflați în pericol de moarte. Lucrează la urgențe. Zilnic, oameni zdrobiți, cu accidente grave, în comă, în ultimele faze de cancer, amputați, distruși. Îmi scrie. Și eu îi promit că mă rog pentru ei. Și chiar mă rog.
Uneori am fost un pic agasat de insistența ei, dar iubesc pasiunea cu care mângâie fiecare suflet, faptul că o doare fiecare suferind, cum plânge pentru fiecare muribund. Uneori e devastată de cei care i-au murit în brațe. Și plânge.
Fata asta e o eroină. A salvat de la moarte mii de oameni condamnați la ucidere în pandemie.
Când dictatura infectă medicolatră omora mii de oameni pe zi cu kaletra, intubări, oxigen industrial (cu doar 82% puritate, când oxigenul medical are 99%), fata asta păstra bolnavii de covid pe urgențe și le dădea ivermectină, arbivir, vitamina C 1000. Aveau saturația mică, dar mințea monștrii din ATI că au 98%. A salvat zeci de oameni pe zi. De câteva ori în zi, doctorii de la ATI coborau în urgență și luau câțiva bolnavi la alegere. Din ATI scăpau doar câțiva. Toți ceilalți mureau, intubați și erau băgați în saci negri de plastic, fără autopsie, fără nimic.
Din urgențe n-a murit nimeni de covid.
Eroii sunt printre noi. Sfinții sunt printre noi.
Dumnezeu să aibă milă de cei omorâți.
