Preot Visarion Alexa
Eu am devenit ortodox pentru că îmi doresc ca Dumnezeu să-mi împrumute însușirile Lui: Veșnicia, Lumina, Iubirea, Bunătatea, Nejudecarea, Blândețea.
Schimbarea la Față…
Încercați să înțelegeți că diferența între alte confesiuni/ religii şi Ortodoxie stă în această Sărbătoare.
Omul își dorește să biruiască răul, moartea, boala. Omul își dorește să-şi lege existența de ceva puternic, de ceva ce nu se degradează, nu moare, de ceva ce depăşeşte bariera morții şi acest ceva este, de fapt, Cineva…Dumnezeu-Ființa veșnică, extrem de discretă, care ne iubește nemărginit, care ne-a adus pe noi, oamenii, la existență.
Această Sărbătoare este, de fapt, soluția pe care Dumnezeu o propune omului care a refuzat Iubirea Lui. Adam şi Eva “au scuipat” în Iubirea lui Dumnezeu. E ca şi cum cineva te iubește sincer, necondiționat şi tu desconsideri iubirea lui şi o lepezi printr-un simplu gest. Aşa au făcut primii oameni, aşa facem şi noi cu iubirea lui Dumnezeu, în fiecare zi. Dar El, Ființa nemărginită, ne-a arătat că noi putem să gustăm din Fericire. Dumnezeu este Iubire ce se revarsă spre noi ca Lumină, ca pe Tabor.
Taborul devine fundamentul lumii creștine ortodoxe. Taborul este măsura cea mai înaltă la care omul poate urca, este Îndumnezeirea omului.
De asta sunt eu ortodox, pentru că eu cred că omul se poate îndumnezei, eu cred că omul şi Dumnezeu se pot uni atât de puternic încât omul poate împrumuta însușirile Lui. Eu am devenit ortodox pentru că îmi doresc ca Dumnezeu să-mi împrumute însușirile Lui: Veșnicia, Lumina, Iubirea, Bunătatea, Nejudecarea, Blândețea. Nu sunt ale mele, nu-mi vin firesc, dar prin căutarea lui Dumnezeu, doresc să mă împărtășesc de ceea ce este, ca prin El să pot învinge toate neputințele acestei vieți: boala, bătrânețea, moartea.
Mă întreabă câte un om dacă Îl trăiesc pe Dumnezeu şi nu-i pot spune decât că sufletul meu e negru precum haina mea, că sunt un om păcătos ce se spovedește, dar trăiesc cu nădejdea că Domnul îmi va vorbi într-o zi.
Nădejdea mea este imbatabilă…Părintele Sofian mi-a adeverit prin strălucirea chipului său că Dumnezeu este viu.
Îmi doresc să trăiesc ceea ce Iisus a trăit pe Tabor. Altă măsura şi altă chemare nu am. Bătrânul meu mi-a arătat Calea aceasta şi m-a făcut să renunț la alte practici spirituale închipuite, demoniace. El şi Lumina răspândită de chipul său, trăirea lui, faptura lui m-au făcut să înțeleg că Îndumnezeirea este sensul acestei vieți…
