Un om de afaceri strânsese milioane de dolari. La un moment dat, a hotărât că o să-și ia, în sfârșit, un an de concediu și o să trăiască în luxul la care se simțea îndrituit și pe care și-l putea permite, dar cum a luat hotărârea asta, a și venit la el îngerul morții.
Fiind obișnuit cu negocierile, omul nostru s-a gândit că va reuși cumva să câștige măcar un pic de timp:
– Hai, dă-mi trei zile de viață și poți să iei o treime din averea mea.
Îngerul nu s-a învoit.
– Bine, atunci îți dau două… îți dau chiar trei milioane! Dă-mi măcar o zi ca să-mi văd familia, pentru care nu am avut niciodată vreme, fiindcă eram ocupat mereu.
Îngerul a rămas însă neclintit. Atunci, omul l-a rugat să-i dea câteva clipe ca să-i scrie fiului său câteva cuvinte, cu limbă de moarte. Această dorință i-a fost îndeplinită.
„Prețuiește timpul”, a scris. „Eu, cu toate milioanele mele, n-am putut cumpăra nici măcar o oră.”
Extras din De ce nu sunt înger. Povești de trecut timpul cu folos – traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas – București, Editura Sophia, 2018.
