5 lucruri pe care nu le știam despre Icoana Maicii Domnului „Rugul Aprins”

În fiecare an, pe data de 4 septembrie, Biserica noastră face pomenirea mai multor Sfinți Mucenici, a Sfântului Proroc Moise, omul pe care l-a ales Dumnezeu să ducă poporul evreu din robia egipteană în Țara Făgăduinței, dar și a Icoanei Maicii Domnului „Rugul Aprins” – o reprezentare a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cu o poveste impresionantă, care merită să fie cunoscută de cât mai mulți dintre noi.

Cu acest prilej, ne-am gândit ca în preajma sărbătorii sale, să adunăm la un loc câteva lucruri pe care, probabil, mulți dintre noi nu le cunoaștem despre Icoana „Rugul Aprins” a Maicii Domnului sau, cel puțin până în acest moment, nu am avut bunul prilej de a le întâlni în multele minuni și mărturii închinate ei. Vă invităm să le lecturați, așadar, în rândurile de mai jos:

1. Cea dintâi Icoană de tipul „Rugului aprins” se presupune ar fi fost zugrăvită la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, cea mai veche mănăstire creștină locuită. Conform tradiției, Sfântul Altar al acestui locaș de închinare a fost zidit pe rădăcina rugului străvechi, unde Moise a vorbit cu Dumnezeu. Din Sinai, modelul acestei Icoane s-a răspândit în toată lumea ortodoxă, devenind de-a lungul timpului din ce în ce mai complex și conținând și alte elemente iconografice pe lângă cele inițiale. Icoanele o înfățișau, la început, pe Maica Domnului ținându-L în mână pe Pruncul Hristos în mijlocul unui rug arzând cu putere, în partea stângă apărând Moise fără papuci, căci așa îi poruncise Dumnezeu pe Muntele Horeb: să se descalțe, căci locul în care i s-a arătat este unul sfânt.

2. Această reprezentare inedită a Maicii Domnului are la baza ei un episod biblic din cadrul Vechiului Testament: momentul în care Dumnezeu i se arată lui Moise pe Muntele Horeb în mijlocul unui rug care „ardea, dar nu se mistuia”, dându-i misiunea de a duce poporul ales în pământul Făgăduinței:: „Și depărtându-se (Moise) odată cu turma în pustie, a ajuns până la muntele lui Dumnezeu, la Horeb; iar acolo i s-a arătat Îngerul Domnului într-o pară de foc, ce ieșea dintr-un rug; și a văzut că rugul ardea, dar nu se mistuia.” (Ieșire 3, 1-2)

3. Legătura dintre acest moment din Vechiul Testament și Maica Domnului reiese din faptul că Sfinții Părinți ai Bisericii noastre au considerat mereu imaginea rugului nears ca o prefigurare a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care L-a născut pe Hristos, Mântuitorul lumii, fără să-și „mistuiască” curăția, adică rămânând Fecioară înainte de naștere, în timpul nașterii şi după naştere. Calitatea aceasta a pururea fecioriei apare foarte des în iconografia și în imnografia Bisericii noastre. Spre exemplu, una dintre cântările din cadrul Vecerniei de sâmbătă seara ne-o prezintă astfel pe Maica Domnului: „Trecut-a umbra Legii, și Darul a venit, că precum rugul n-a ars fiind aprins, aşa Fecioară ai născut, şi Fecioară ai rămas, în locul stâlpului celui de foc, a răsărit Soarele dreptăţii, în locul lui Moise, Hristos, mântuirea sufletelor noastre.”

4. Conform erminiei, în Icoana „Rugul Aprins” este reprezentată o stea mare, cu opt colțuri, sub forma unor romburi suprapuse, în centrul cărora se află Maica lui Dumnezeu cu Mântuitorul în brațe. Patru colțuri din cele opt sunt roșii – reprezentând focul, iar celelalte patru, colorate în verde – simbolizează faptul că rugul nu a ars, ci a rămas integru. Pe colțurile stelei roșii apar simbolurile celor patru Sfinți Evangheliști: îngerul (Sfântul Evanghelist Matei), leul (Sfântul Evanghelist Marcu), boul (Sfântul Evanghelist Luca) și vulturul (Sfântul Evanghelist Ioan), iar pe cele patru colțuri ale stelei verzi au fost reprezentați Sfinții Îngeri.

5. După vechile tradiții creștine, Icoana Maicii Domnului „Rugul Aprins” este ocrotitoare și grabnic ajutătoare la vreme de incendiu și foc năprasnic. Bunicii noștri povestesc că, demult, într-un sat, un incendiu imens cuprinsese mai multe case și clădiri din lemn. În mijlocul flăcărilor care ajungeau la vârfurile copacilor din jur, o bătrână stătea liniștită în fața casei sale, ținând în mână o Icoană a Maicii Domnului „Rugul aprins”. Unul dintre săteni a văzut-o acolo și s-a minunat de credința ei. A doua zi, s-a întors la fața locului și a rămas fără cuvinte: casa bătrânei scăpase neatinsă de foc, în timp ce toate celelalte case din jur se făcuseră scrum.

Asemenea bătrânei care și-a pus toată nădejdea în Maica lui Dumnezeu, ținând în mâinile ei bătătorite de muncă și de vreme Icoana „Rugul Aprins”, și noi, când ne așezăm seara la rugăciune alături de toți cei ai casei, să nu uităm cuvintele atât de dulci si pline de esență ale părintelui Teofil Părăian: „ceea ce poate Dumnezeu cu puterea, poate Maica Domnului cu rugăciunea”. Să ne rugăm ei, să-i urmăm cât de putem exemplul și, astfel, vom avea și noi parte de milostivirea sa și de binecuvântarea Domnului nostru Iisus Hristos.

Sursa: http://bizanicons.blog.ro

Total
280
Shares
Previous Post

Comunicat de presă – “Petru Ieromonahul”

Next Post

Eu, cu toate milioanele mele…

Related Posts