Iisus Se arată a fi Mesia
„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Pentru aceasta Mă iubește Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăși să-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun și putere am, iarăși, să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu. Iarăși s-a făcut dezbinare între iudei pentru cuvintele acestea. Și mulți dintre ei ziceau: Are demon și nu este în toate mințile. De ce-L ascultați? Alții ziceau: Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Cum poate un demon să deschidă ochii orbilor? Și era atunci la Ierusalim sărbătoarea Târnosirii templului și era iarnă. Iar Iisus mergea prin templu, în pridvorul lui Solomon. Atunci L-au împresurat iudeii și I-au zis: Până când ai să scoți sufletul din noi? Dacă Tu ești Hristos, spune nouă pe față. Iisus le-a răspuns: V-am spus și nu credeți. Lucrările pe care le fac în numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeți, pentru că nu sunteți dintre oile Mele. Oile Mele ascultă de glasul Meu și Eu le cunosc pe ele; ele vin după Mine, iar Eu le dau viață veșnică.”
Când moare sufletul…
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, Partea I, Întâia convorbire cu părintele Moise, Cap. XIV, 1-3, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 317
„De aceea omul, câtă vreme trăiește în acest trup, va ști că trebuie să se socotească în slujba acelei împărății, căreia i s-a dedicat ca părtaș și slujitor în această viață, sigur fiind că în veșnicie va fi însoțitor al Celui pe care L-a ales să-L aibă stăpân și totodată tovarăș, potrivit învățăturii Domnului, Care zice: Dacă-Mi slujește cineva, să Mă urmeze, și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Precum împărăția diavolului se capătă prin practicarea viciilor, la fel Împărăția lui Dumnezeu se dobândește prin exercițiul virtuților, curăția inimii și știința duhovnicească. Iar unde este Împărăția lui Dumnezeu, acolo se găsește, fără îndoială, viața veșnică, și unde este împărăția diavolului, acolo se află în chip sigur iadul morții, unde Domnul nu poate fi lăudat; căci spune profetul: Nu cei morți Te vor lăuda, Doamne; nici cei ce coboară în iad (în iadul păcatului, fără îndoială); dar noi, zice el, cei ce trăim (desigur nu pentru vicii, nici pentru lumea aceasta, ci pentru Dumnezeu), lăudăm pe Domnul acum și în veci. Căci nu este în moarte cel ce-și amintește de Dumnezeu; dar în iad (adică în păcat) cine-L va preamări pe Dumnezeu? Nimeni, desigur. Niciunul, chiar dacă ar declara de o mie de ori că este creștin, sau monah, nu-L cinstește pe Dumnezeu, niciunul nu-L pomenește pe Dumnezeu, dacă face ceea ce Domnul îi interzice. (…) Fericitul apostol spune că-n astfel de moarte se găsește văduva care petrece în desfătări: Văduva care petrece în desfătări, chiar în viață, moartă este. Sunt mulți așadar care, trăind în acest trup, sunt morți, în iad, unde nu pot lăuda pe Dumnezeu, și dimpotrivă sunt alții care, deși morți cu trupul, binecuvântează pe Dumnezeu în duh și-L laudă…”
Sursa: http://ziarullumina.ro
