Evanghelia zilei (Ioan 11, 47–57)

Sfatul fariseilor

„În vremea aceea arhiereii și fariseii au adunat sobor împotriva lui Iisus și ziceau: Ce este de făcut, pentru că Omul acesta săvârșește multe minuni? Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El și vor veni romanii și ne vor lua și țara și neamul. Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu, le-a zis: Voi nu știți nimic; nici nu gândiți că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul. Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a prorocit că Iisus avea să moară pentru neam. Și nu numai pentru neam, ci și ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei risipiți. Deci, din ziua aceea, s-au hotărât să-L omoare. De aceea, Iisus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ținut aproape de pustie, într-o cetate numită Efraim, și acolo a rămas cu Ucenicii Săi. Și erau aproape Paștile iudeilor și mulți din țară s-au suit la Ierusalim mai înainte de Paști, ca să se curățească. Deci, căutau pe Iisus și, pe când stăteau în Templu, ziceau între ei: Ce vi se pare? Oare nu va veni la sărbătoare? Iar arhiereii și fariseii dăduseră porunci ca, dacă va ști cineva unde este, să dea de veste, ca să-L prindă.”


Ura și urmările ei

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre rânduiala cea după Dumnezeu (a vieții) și despre nevoința cea adevărată, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, p. 463

„Iar ce este ura, auzi de la Ioan, care zice: Cel ce urăște pe fratele său, ucigaș de oameni este și știți că tot ucigașul de oameni nu are viață veșnică (Ioan 3, 15). Îl scoate deci din viață pe cel ce urăște pe fratele său, ca pe un ucigaș de oameni, mai bine zis numește ura de-a dreptul ucidere. Căci cel ce a smuls și a nimicit din sine iubirea față de aproapele și s-a făcut din prieten dușman al lui, cu dreptate se număra între ucigașii de oameni, care păzesc ascunsă față de aproapele dușmănia lor față de cei pe care ei uneltesc să-i omoare. Apostolul arată prin aceasta limpede că nu e nici o deosebire între relele ascunse înăuntru și între cele arătate și văzute.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXVII, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 344

„Pe nimeni, da, pe nimeni nu urăște atâta Dumnezeu, nimănui nu-i întoarce atâta spatele ca omului care poartă ură în sufletul său, ca omului care dușmănește fără încetare pe semenul său. Prăpădul acestui păcat este atât de mare, încât face să dispară chiar iubirea de oameni a lui Dumnezeu.”

Sfântul Vasilie cel Mare, Cuvânt ascetic (III), Cap. II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, p. 207

„Din moment ce, precum spune Ioan, Dumnezeu este iubire (I Ioan 4, 16), ura este în mod necesar dia­volul. Așadar, precum cel care are iubire are pe Dumnezeu, la fel cel care are ura nutrește în el pe ­diavolul.”

Salvianus, Despre guvernarea lui Dumnezeu, Cartea a III-a, II, 12, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 72, p. 220

„Omuciderea se săvârșește nu numai de mâna celui ce ucide, ci și de sufletul celui ce urăște.”

Sursa: http://ziarullumina.ro.

Total
138
Shares
Previous Post

Dumnezeu mi-a închis ochii. Acum pot să văd.

Next Post

Hiena

Related Posts