Sfatul fariseilor
„În vremea aceea arhiereii și fariseii au adunat sobor împotriva lui Iisus și ziceau: Ce este de făcut, pentru că Omul acesta săvârșește multe minuni? Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El și vor veni romanii și ne vor lua și țara și neamul. Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu, le-a zis: Voi nu știți nimic; nici nu gândiți că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul. Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a prorocit că Iisus avea să moară pentru neam. Și nu numai pentru neam, ci și ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei risipiți. Deci, din ziua aceea, s-au hotărât să-L omoare. De aceea, Iisus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ținut aproape de pustie, într-o cetate numită Efraim, și acolo a rămas cu Ucenicii Săi. Și erau aproape Paștile iudeilor și mulți din țară s-au suit la Ierusalim mai înainte de Paști, ca să se curățească. Deci, căutau pe Iisus și, pe când stăteau în Templu, ziceau între ei: Ce vi se pare? Oare nu va veni la sărbătoare? Iar arhiereii și fariseii dăduseră porunci ca, dacă va ști cineva unde este, să dea de veste, ca să-L prindă.”
Problematica răutății
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXII, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 261
„Așa e răutatea! Nu poate îndura în liniște fericirea altora.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXXXIV, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 954
„Niciodată nu învingem când facem rău! Dar totdeauna învingem când suferim răul. Așa ajunge și victoria mai strălucitoare când, prin răbdare, învingem pe cei ce ne fac rău. De aici se vede că victoria vine de la Dumnezeu.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXXXVII, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 977-978
„Spui că te-a supărat rău cutare? Ei, și ce-i cu asta? Atunci trebuie să-ți arăți filozofia! Și animalele sălbatice stau liniștite când nu-i nimeni care să le supere; că nici ele nu se sălbăticesc totdeauna, ci când le zădărăște cineva. Și noi, deci, ce câștig avem dacă suntem liniștiți numai atunci când nu ne supără nimeni? Fiarele sălbatice adeseori se înfurie și au dreptate; că se înfurie când sunt mișcate și împunse; ele, însă, sunt lipsite de rațiune și sălbatice prin firea lor. Dar tu, care ai rațiune, spune-mi, ce iertare poți avea când te sălbăticești și te înfurii? Îmi spui că ai suferit o nedreptate, că ai fost jefuit? Dar tocmai pentru aceea trebuie să înduri, ca să câștigi mai mult. Îmi spui că ți s-a luat slava? Și ce-i cu asta? Cu nimic nu s-au micșorat prin aceasta cele ale tale dacă filozofezi. Iar dacă nu suferi nici un rău, pentru ce te mânii pe un om care nu ți-a făcut rău, ci, dimpotrivă, bine?”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXXXVII, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 979
„Dacă nu ne facem nouă înşine rău, nimeni nu poate să ne facă rău.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
