Evanghelia zilei (Ioan 11, 47-57)

Sfatul cărturarilor

„În vremea aceea arhiereii și fariseii au adunat sobor împotriva lui Iisus și ziceau: Ce este de făcut, pentru că Omul acesta săvârșește multe minuni? Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El și vor veni romanii și ne vor lua și țara și neamul. Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu, le-a zis: Voi nu știți nimic; nici nu gândiți că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul. Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a prorocit că Iisus avea să moară pentru neam. Și nu numai pentru neam, ci și ca să-i adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei risipiți. Deci, din ziua aceea, s-au hotărât să-L omoare. De aceea, Iisus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ținut aproape de pustie, într-o cetate numită Efraim, și acolo a rămas cu ucenicii Săi. Și erau aproape Paștile iudeilor și mulți din țară s-au suit la Ierusalim mai înainte de Paști, ca să se curățească. Deci, căutau pe Iisus și, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: Ce vi se pare? Oare nu va veni la sărbătoare? Iar arhiereii și fariseii dăduseră porunci ca, dacă va ști cineva unde este, să dea de veste, ca să-L prindă.”


Oricine face rele urăște Lumina

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XIX, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 231

„…Să nu fugim de cei ce ne fac rău, ci mai degrabă să ne ferim de a face noi altora rău. Pentru că numai cel ce voiește să facă rău semenului său, numai acela suferă cu adevărat. Și ca să vezi că spusele mele sunt adevărate uită-mi-te aici: Cine a suferit în chip rău? Cel ce a ucis sau cel ucis? Cain sau Abel? Negreșit, cel ce a ucis!
– De ce?
– Pentru că cel ucis este și până acum cântat din gurile tuturora, este lăudat, este încununat ca cel dintâi mucenic al adevărului, precum spune și fericitul Pavel: Deși a murit, Abel grăiește încă (Evrei 11, 4). Cel ce a ucis, dimpotrivă, a dus și atunci o viață mai nenorocită decât toți oamenii, iar mai târziu continuă să fie învinuit de toată lumea. Dumnezeiasca Scriptură apoi îl dă ca pildă de om blestemat și urât de Dumnezeu. Și acestea în viața aceasta trecătoare de aici!”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Doua, Cap. I, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 181

„Că oricine face rele urăște Lumina și nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se dea pe față (Ioan 3, 20). Explică cu folos ceea ce a spus și respinge șovăiala în săvârșirea celor bune, din iubirea față de rău, șovăire ce-și are rădăcina în a nu voi să învețe cele prin care se poate face înțelept și bun. Căci lucrătorul celor rele ocolește și refuză să se miște în lumina dumnezeiască, și aceasta nu ascunzându-se din rușine pentru rău (căci dacă ar avea-o, s-ar mântui), ci plăcându-i să rămână în neștiința a ceea ce se cuvine, ca să nu fie certat pentru că păcătuiește și supus unor mustrări amare ale conștiinței.”

Sursa: http://ziarullumina.ro

Total
81
Shares
Previous Post

Evanghelia de azi nu e cutremurătoare, e cutremurul însuși

Next Post

Înfruntarea cazurilor de deznădejde

Related Posts