Pilda viței și a mlădiței
„Zis-a Domnul către Ucenicii Săi: Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl Meu este lucrătorul. Orice mlădiță care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; și orice mlădiță care aduce roadă, El o curățește, ca și mai multă roadă să aducă. Acum voi sunteți curați, pentru cuvântul pe care vi l-am spus. Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine, se aruncă afară ca mlădița și se usucă; și o adună și o aruncă în foc și arde. Dacă rămâneți întru Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți ceea ce voiți și se va da vouă.”
Vița este viața mlădițelor
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Zecea, Capitolul al Doilea, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 932-933
„Dacă deci mlădița este în acest mod, atârnând, ca să spun așa, degeaba de tulpina viței, va fi expusă cuțitului lucrătorului, căci o va tăia cu siguranță și o va da ca gunoi deșert focului. Aceasta e osânda celor neroditori, precum socotesc că spune, în chip de parabolă, stăpânul către lucrător, despre smochin: Taie-l; de ce să ocupe locul în zadar? (Luca 13, 7). Așa socotesc că și Dumnezeu, Tatăl tuturor, taie mulțimea uscată și neroditoare a mlădițelor care atârnă fără folos de vița spirituală. Căci cred că îngrijitorul de sufletele noastre, adică Dumnezeu, vrea să arate prin parabola de aici ce și câtă pagubă suportă sufletul tăiat din comuniunea cu El. Căci va fi aruncat spre nimic cel ce nu se va folosi spre nici o facere de bine, predându-se în mod neîndoielnic chinului și făcându-se hrană focului a-toate-consumator. Dar și prin prorocul Iezechiel s-a spus despre aceasta, tâlcuindu-se: Fiul Omului, ce întâietate are lemnul de viță de vie față de oricare alt lemn, și coarda de viță de vie între arborii din pădure? Se ia oare din el vreo bucățică pentru vreun lucru? Se ia oare din el măcar pentru un cui, ca să atârni de el vreun lucru oarecare? Iată, el se dă focului spre ardere; amândouă capetele lui le mistuie focul, și mijlocul arde și el (Iezechiel 15, 2-4). Înțelegi deci că ceea ce a fost tăiat și desprins cu totul e pe de-a-ntregul nefolositor, deci nu poate fi folosit la nimic din cele necesare, ci doar se dă focului. Deci, nu e vădit că, chiar dacă suntem făcuți mlădițe și suntem eliberați de rătăcirea politeistă, mărturisind doar credința în Hristos, dar rămânând lipsiți de unirea prin fapte, vom suferi cele ale mlădițelor zadarnice? Și ce va urma? Vom fi tăiați în întregime și vom fi predați focului, pierzând seva de viață făcătoare pe care o avem de la viță, adică Duhul. Căci ceea ce a spus Hristos despre cel ce îngroapă talantul (Matei 25, 18), aceasta o va vedea cineva împlinindu-se și cu cei ce suferă în întregime tăierea.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
