„Zis-a Domnul către Ucenicii Săi: Adevărat, adevărat zic vouă: Oricâte veți cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da. Până acum n-ați cerut nimic în numele Meu; cereți și veți primi, ca bucuria voastră să fie deplină. Acestea vi le-am spus în pilde, dar vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci pe față vă voi vesti despre Tatăl. În ziua aceea veți cere în numele Meu; și nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi, căci Însuși Tatăl vă iubește pe voi, fiindcă voi M-ați iubit pe Mine și ați crezut că de la Dumnezeu am ieșit. Ieșit-am de la Tatăl și am venit în lume; iarăși las lumea și Mă duc la Tatăl. Au zis Ucenicii Săi: Iată, acum vorbești pe față și nu spui nicio pildă. Acum știm că Tu știi toate și nu ai nevoie să Te întrebe cineva. De aceea credem că ai ieșit de la Dumnezeu. Iisus le-a răspuns: Acum credeți? Iată, vine ceasul, și a și venit, ca să vă risipiți fiecare la ale sale și pe Mine să Mă lăsați singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine. Acestea le-am grăit către voi, ca întru Mine pace să aveți.”
Cum să trăim în Duhul
Sfântul Vasilie cel Mare, Despre Botez, 21-22, în Părinți și Scriitori Bisericești (2011), vol. 4, pp. 233-234
„Dacă trăim în Duhul, în Duhul să și umblăm (Galateni 5, 25), și astfel să devenim capabili a-L primi în noi pe Duhul Sfânt, pentru a-L mărturisi pe Hristos, fiindcă nimeni nu poate să spună: Domn este Iisus!, decât în Duhul Sfânt (I Corinteni 12, 3). În acest chip, Domnul, prin [învățătura] Sa și prin cea a apostolilor, ne-a învățat că aceia care au fost născuți din Duhul trebuie să devină și ei duh. Și în aceasta vom imita din nou nașterea trupească; mai întâi, schimbându-ne locul și transformându-ne modul de viață, din pricina Duhului, Care ne întărește omul cel dinăuntru, pentru a putea să spunem că în ceruri este cetățenia noastră (Filipeni 3, 20), în timp ce pe pământ ne purtăm trupul ca o umbră. Însă sufletului se cuvine să-i păzim cetățenia cerească, iar de cei care viețuiesc pe pământ trebuie să ne îndepărtăm, precum spune David: Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am prigonit. Cu cel mândru cu ochiul și nesățios cu inima, cu acela n-am mâncat. Ochii mei sunt peste credincioșii pământului, ca să șadă ei împreună cu mine. Cel ce umbla pe cale fără prihană, acela îmi slujea. Nu va locui în casa mea cel mândru; cel ce grăiește nedreptăți nu se va îndrepta înaintea ochilor mei (Psalmul 100, 6-9); și în alt loc, la fel. Iar Apostolul ne sfătuiește în chip solemn: Dacă vreunul, numindu-se frate, va fi desfrânat, sau lacom, sau închinător la idoli, sau ocărâtor, sau bețiv, sau răpitor, cu unul ca acesta nici să nu ședeți la masă (I Corinteni 5, 11). (…) Și astfel vom ajungem vrednici de a fi botezați întru numele Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu, după asemănarea morții Sale, și de a fi răsădiți în Hristos, botezați în numele Duhului Sfânt și născând din nou omul cel dinăuntru întru înnoirea minții, zidiți pe temelia apostolilor și a profeților.”
Sfântul Vasilie cel Mare, Despre Sfântul Duh, cap. 9, în Părinți și Scriitori Bisericești (1988), vol. 12, p. 39
„Prin Duhul inimile se înalță, cei neputincioşi sunt conduşi de mână, cei ce sunt pe calea virtuții se desăvârşesc. Luminând pe cei care s-au curățit de orice pată, îi arată duhovniceşti, datorită comuniunii cu El. Şi după cum (se întâmplă cu) corpurile strălucitoare şi cu cele transparente, că atunci când o rază cade peste ele devin mai strălucitoare şi altă strălucire porneşte din ele, la fel se întâmplă şi cu sufletele purtătoare şi iluminate de Duhul, ele însele devin duhovniceşti şi răspândesc altora harul. Urmare a acestui fapt este prevederea celor viitoare, tâlcuirea tainelor, cunoaşterea celor ascunse, harismele, viața cerească, conviețuirea cu îngerii, bucuria fără margini, rămânerea permanentă (în comuniune) cu Dumnezeu.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
