Evanghelia zilei (Ioan 2, 1-11)

Nunta din Cana Galileei

„În vremea aceea s-a făcut nuntă în Cana Galileei, iar mama lui Iisus era acolo. Și au fost chemați la nuntă și Iisus cu ucenicii Săi. Și, sfârșindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către Dânsul: Nu mai au vin. Iar Iisus i-a răspuns: Ce ne privește pe Mine și pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu. Mama Sa a zis celor care slujeau: Faceți orice vă va spune. Și erau acolo șase vase de piatră, puse pentru curățirea iudeilor, care luau câte două sau trei vedre. Iisus le-a poruncit: Umpleți vasele cu apă. Și le-au umplut până sus. Apoi le-a zis: Scoateți acum și duceți nunului. Iar ei i-au dus. Și, când nunul a gustat apa care se făcuse vin și nu știa de unde este, ci numai slujitorii care scoseseră apa știau, a chemat nunul pe mire și i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun și, când se amețesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ținut vinul cel bun până acum. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileei și Și-a arătat slava Sa; și au crezut într-Însul ucenicii Săi.”


De ce a săvârșit Domnul prima minune la nunta din Cana?

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Doua, Cap. I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 41, pp. 156-157 

„În chip folositor vine la începutul semnelor, deși părea să fie chemat întâmplător. Căci, sărbătorindu-se nunta în chip cuviincios, a fost de față și Mântuitorul. Și, fiind chemat și El, sosește împreună cu ucenicii Săi, nu atât ca să Se afle la masă, cât ca să săvâr­șeas­că minunea, dar și ca să sfin­țească începutul nașterii omului, cât ține de trup. Căci trebuia ca Cel ce reînnoia (recapitula în El) firea omului și o rechema întreagă la o treaptă mai bună, să nu le dăruiască binecuvântarea numai celor chemați la existență, ci să le dea de mai îna­inte harul pregătitor și celor ce se vor naște pe urmă, ca să le facă sfântă trecerea la existență. Și «a treia zi» (ziua Învierii, n.tr.) soco­tește că are acest înțeles: S-a spus de către Dumnezeu femeii: În dureri vei naște prunci (Facerea 3, 16). Cum trebuia să scăpăm noi și de acest blestem? Sau cum să eliberăm altfel nunta de osândă? A cinstit nunta prin prezența Sa, Cel ce e veselia și bucuria tuturor, ca să elibereze nașterea de prunci de vechea tristețe. Căci, cum zice Pavel, de e cineva în Hristos, e făptură nouă, fiindcă: Cele vechi au trecut, iată toate noi s-au făcut (II Corinteni 5, 17).”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Doua, Cap. I, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 159

„Multe lucruri preafrumoase a săvârșit deodată prin acest unic și prim semn. Căci s-a sfințit nunta cinstită și s-a desființat blestemul femeilor. Fiindcă nu vor mai naște prunci în dureri, și Hristos a binecuvântat însuși începutul nașterii noastre. Iar slava Mântuitorului nostru a strălucit ca o rază a soarelui. Și ceea ce e mai mare în acestea e că ucenicii primesc asigurarea credinței din minunarea lor.”

Sursa: http://ziarullumina.ro

Total
113
Shares
Previous Post

Doctori fără de arginţi, cu dr. Luca Bîlteanu

Next Post

Prihănire de sine şi nu deznădejde

Related Posts