„În vremea aceea au coborât în Capernaum Iisus și Mama Sa și frații și Ucenicii Săi, și acolo n-au rămas decât puține zile. Și erau aproape Paștile iudeilor și Iisus S-a suit la Ierusalim. Și a găsit șezând în Templu pe cei ce vindeau boi și oi și porumbei și pe schimbătorii de bani. Și, făcându-Și un bici de ștreanguri, i-a scos pe toți afară din Templu, și oile și boii, și schimbătorilor le-a vărsat banii și le-a răsturnat mesele. Și celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luați acestea de aici și nu faceți casa Tatălui Meu casă de negustorie. Atunci și-au adus aminte Ucenicii Lui că este scris: «Râvna casei Tale mă mistuie». Au răspuns, deci, iudeii și I-au zis: Ce semn ne arăți că faci acestea? Iisus a răspuns și le-a zis: Dărâmați Templul acesta și în trei zile îl voi ridica. Dar iudeii au răspuns: În patruzeci și șase de ani s-a zidit Templul acesta, și Tu îl vei ridica în trei zile? Dar El vorbea despre Templul Trupului Său. De aceea, când a înviat din morți, Ucenicii Lui și-au adus aminte că aceasta o spusese și au crezut Scripturii și cuvântului rostit de Iisus.”
Ridicarea „Templului”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Predici la sărbători împărătești, Cuvântare la Învierea Domnului, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (2015), vol. 14, pp. 168-169
„Ai văzut faptele mari ale Învierii Domnului? Noi am murit de o îndoită moarte, deci să așteptăm o îndoită înviere. Hristos a murit de o singură moarte, de aceea a și înviat cu o singură înviere.
– Cum?
– Îți spun! A murit Adam și cu trupul și cu sufletul, a murit și prin păcat și prin fire: În ziua în care veți mânca din pom, cu moarte veți muri (Facerea 2, 17). N-a murit Adam prin fire în ziua în care a mâncat, dar a murit prin păcat. Aceasta-i moartea sufletului, cealaltă, moartea trupului. Iar când auzi de moartea sufletului, să nu socotești că sufletul moare; nu moare, pentru că e nemuritor. Păcatul și osânda veșnică sunt moartea sufletului. De asta și Hristos spune: Nu vă temeți de cei care omoară trupul, dar sufletul nu pot să-l omoare; ci temeți-vă mai degrabă de acela care poate să piardă și sufletul şi trupul în gheenă (Matei 10, 28). Ceea ce s-a pierdut există, dar este în afara privirii celui care l-a pierdut. Dar, după cum spuneam, noi murim de o îndoită moarte, deci trebuie să fie și o îndoită înviere. Hristos a murit de o singură moarte, pentru că Hristos n-a păcătuit. Dar Hristos a murit de o singură moarte pentru noi. A murit pentru noi, căci nu era dator cu moartea aceea. Nu era vinovat de păcat, deci nici morții. De aceea Hristos a înviat cu învierea care a urmat unei singure morți. Noi însă, pentru că murim de o îndoită moarte, înviem și cu o îndoită înviere. Am înviat o dată, nu de mult, din păcat; ne-am îngropat împreună cu El în botez și am înviat împreună cu El prin botez (cf. Romani 6, 4). Această înviere dintâi este izbăvirea de păcate, a doua înviere este învierea trupului. Ți-a dat-o pe cea mai mare, așteapt-o și pe cea mai mică. Cea dintâi înviere e cu mult mai mare decât a doua.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
