„În vremea aceea S‑a arătat Iisus Ucenicilor Săi, după ce a înviat din morți, și a zis lui Simon‑Petru: Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia? El I‑a răspuns: Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc. Zis‑a lui: Paște mielușeii Mei! Iisus i‑a zis iarăși, a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubești? El I‑a zis: Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc. Zis‑a Iisus lui: Păstorește oile Mele! Iisus i‑a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubești? Petru s‑a întristat că i‑a zis a treia oară: Mă iubești? și I‑a zis: Doamne, Tu știi toate. Tu știi că Te iubesc. Iisus i‑a zis: Paște oile Mele! Adevărat, adevărat zic ție: Când erai mai tânăr, te încingeai singur și umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, vei întinde mâinile tale și altul te va încinge și te va duce unde nu voiești. Iar aceasta a zis‑o însemnând cu ce fel de moarte va preaslăvi Petru pe Dumnezeu. Și, spunând aceasta, i‑a zis: Urmează Mie! Dar, întorcându‑se, Petru a văzut venind în urmă pe Ucenicul pe care‑l iubea Iisus, acela care la Cină s‑a rezemat de pieptul Lui și I‑a zis: Doamne, cine este cel ce Te va vinde? Pe acesta, deci, văzându‑l, Petru a zis lui Iisus: Doamne, dar cu acesta ce se va întâmpla? Zis‑a Iisus lui: Dacă voiesc ca acesta să rămână până voi veni, ce ai tu? Tu urmează Mie! De aceea a ieșit cuvântul acesta între frați, că ucenicul acela nu va muri; dar Iisus nu i‑a spus că nu va muri, ci: Dacă voiesc ca acesta să rămână până voi veni, ce ai tu? Acesta este ucenicul care mărturisește despre acestea și care a scris acestea, și știm că mărturia lui este adevărată. Dar sunt și alte multe lucruri pe care le‑a făcut Iisus și care, dacă s‑ar fi scris cu de‑amănuntul, socotesc că lumea aceasta n‑ar cuprinde cărțile ce s‑ar fi scris. Amin.”
Iertarea începe cu pocăința
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilia XLV, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 532
„Hristos le grăiește așa ca să-i atragă și să-i îmboldească; le arată că-i va vindeca dacă se vor întoarce. Ca și cum ar fi spus: Poporul acesta n-a vrut să Mă vadă! Dar Eu sunt îngăduitor cu el! Le voi da, îndată ce Mă vor ruga. Le grăiește așa ca să le arate în ce chip ar putea avea loc o împăcare. Tot astfel și aici, Domnul spune: Ca nu cumva să se întoarcă și să-i vindec. Arată că este cu putință să se întoarcă; că se pot mântui de se vor pocăi; le arată că tot ce face El nu-i spre slava Sa, ci spre mântuirea lor. Dacă Domnul n-ar fi voit să-i asculte și să-i mântuie, ar fi tăcut și nu le-ar fi grăit în pilde. Și le vorbește în pilde tocmai pentru a-i îmboldi spre întoarcere. Că Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu (Iezechiel 18, 23). Că păcatul iudeilor nu se datora firii lor, nici necesității și nici unei silnicii din afară, ascultă ce le spune Domnul apostolilor Săi: Iar ochii voștri sunt fericiți că văd și urechile voastre că aud (Matei 13, 16). Nu vorbește negreșit nici de vederea cu ochii, nici de auzul cu urechile, ci de vederea și auzul cu mintea. Și apostolii erau tot iudei; născuți și crescuți la fel cu toți ceilalți; cu toate acestea cu nimic nu i-a vătămat profeția lui Isaia, pentru că aveau bine înfiptă în ei rădăcina faptelor bune, adică voința și gândul lor.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
