Secrete din Sinaxare: De ce n-a vrut Sfântul Cosma să fie îngropat lângă fratele lui geamăn?

Suntem în cea dintâi zi a lunii noiembrie… În comunitățile rurale și-n casele bunicilor noștri, luna aceasta poartă numele de „brumar” pentru că bruma este deja mai abundentă pe câmpuri, iar temperaturile scad semnificativ. „În ceea ce privește gripa, focare de infecție apar, în mod obișnuit, în fiecare an, începând cu luna noiembrie. Gripa este mult mai greu de suportat decat simplele răceli, prezentând și simptome diferite”, anunță un medic, pe ton alarmant, la postul de radio. Evident, nu putem fi nepăsători și fără grijă față de propria noastră sănătate, însă ce-ar fi să ne mai uităm și în Sus atunci când suntem cuprinși de boală? Ce-ar fi să Îi cerem ajutorul și lui Hristos, Doctorul Cel plin de nesfârșită milă și iubire? Sau, măcar unora dintre Sfinți – bunii Săi prieteni.

Nu întâmplător, poate, fix pe 1 noiembrie, când începe „oficial” sezonul gripelor și al răcelilor, Biserica noastră a rânduit să-i pomenim pe Sfinții Cosma şi Damian, cei din Asia, tămăduitori de boli și ajutători grabnici în necazuri, unii dintre puținii Sfinți înscriși în calendar care şi-au câştigat pe bună dreptate renumele de „doctori fără de arginţi”. Dacă despre viețuirea, faptele și minunile lor poate cunoașteți câteva lucruri, ne-am gândit să vă aducem înainte un detaliu mai puțin cunoscut, și anume să vă spunem de ce Sfântul Cosma n-a dorit să fie îngropat lângă fratele lui geamăn? Care a fost motivul și cum s-a ajuns la această decizie?

Modele de doctori creştini

Înainte de a explica motivul „disputei”, trebuie să reținem că, în calendarul Bisericii Ortodoxe sunt menţionate trei pomeniri diferite ale Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian. De aceea, este important să nu-i confundăm pe cei din Asia, prăznuiți pe 1 noiembrie, cu Sfinții Mucenici și Doctori fără de Arginți Cosma și Damian, cei din Roma, prăznuiți pe 1 iulie, și nici cu Sfinții care poartă același nume, care au trăit în Arabia, serbați pe 17 octombrie. Fraţii Cosma şi Damian s-au născut din tată păgân şi din mamă creştină, pe nume Teodota. Încă de tineri, cei doi au primit de la Dumnezeu darul vindecării şi niciodată nu luau vreun ban în schimb pentru acest lucru, în numele unui jurământ comun, asumat reciproc. De altfel, cei doi nu făceau altceva decât să urmeze cuvântul Mântuitorului: „Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi” (Matei 10, 8). În viața lor este consemnat faptul că ei ajutau nu numai oamenilor, ci și dobitoacelor și nu primeau nimic pentru aceasta de la nimeni, căci „toate acestea le făceau nu pentru avere, adică să se îmbogățească cu aur și cu argint, ci pentru Dumnezeu, ca să arate către El dragostea lor, prin dragostea cea către aproapele”.

Supărarea Sfântului Cosma

Se spune că, într-o zi, Sfinții au fost chemați în casa unei femei pe nume Paladia, căreia medicii vremii nu-i mai dădeau nicio șansă de vindecare. Rugându-L cu stăruință pe Hristos să ia de la dânsa povara cea grea a suferinței, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre i-a ascultat și i-a redat femeii darul cel minunat al sănătății. Dorind dinadins să-i răsplătească pentru binele pe care i l-au făcut, Paladia i-a dat Sfântului Damian, trei ouă, zicându-i: „Ia acest dar în numele Sfintei Treimi Dătătoare de Viață, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt”. Auzind numele Preasfintei Treimi, Sfântul Damian nu a îndrăznit să refuze darul, fapt care l-a întristat profund pe fratele său, Cosma, căci încălcase porunca de a nu primi plată materială pentru vindecările aduse semenilor lor. Atât de mare i-a fost supărarea Sfântului Cosma încât, fiind pe patul de moarte, le-a cerut celor apropiați ca fratele său să nu fie înmormântat lângă el, „pentru că a călcat porunca Domnului și a luat plată de la femeie pentru tămăduire”.

La scurt timp, fiind slăbit trupește, și Sfântul Damian și-a dat sufletul în mâinile Domnului și a plecat în lumea celor drepți. Pentru că nu trecuse mult timp de la adormirea Sfântului Cosma, toți se întrebau în ce loc să-l îngropape, care mormânt e mai potrivit, ba chiar unii mai curioși îi întrebau pe cei apropiați dacă vor respecta cuvântul și dorința fratelui geamăn, de pe patul de moarte. Și fiind ei în nepricepere – spune Sinaxarul – o minunea avea să îi lumineze. O cămilă, care fusese mai înainte îndrăcită, și pe care o tămăduiseră Sfinții, a alergat către mulțimea nedumerită și le-a spus cu voce de om că, „fără îndoială, să-l pună pe Damian aproape de Cosma, de vreme ce nu pentru plată a luat de la femeie acele trei ouă, ci pentru numele lui Dumnezeu”. Și astfel, cinstitele lor Moaște au fost puse împreună, în locul numit Thereman, care este lângă oraşul Cir, în Siria de astăzi. Astfel, și după moartea lor au săvârșit felurite minuni, dintre care tradiţia amintește vindecarea unui bărbat care a înghiţit un şarpe şi salvarea soţiei lui Malh. Astfel, până în zilele noastre, Sfinții Cosma și Damian sunt cinstiți în toate colțurile Ortodoxiei ca nişte calzi folositori şi doctori, apărători ai sufletelor şi trupurilor noastre. O parte din Moaștele Sfinților Cosma și Damian s-au aflat pentru o bună perioadă de timp la Mănăstirea Zociste, situată la o distanță de 5 kilometri est de Orahovac, Iugoslavia. În ziua de 13 spre 14 septembrie 1999, mănăstirea a căzut pradă albanezilor, iar Moaștele Sfinților au fost transferate pe ascuns și în mare grabă la Mănăstirea Sopocani din Serbia, monument istoric înscris pe lista UNESCO a patrimoniului universal.

Așadar, sărbătoarea Sfinților Cosma și Damian, de pe 1 noiembrie, este încă o ocazie pentru noi, creștinii, să ne rugăm pentru sănătatea noastră și a celor dragi și să-i urmăm, atât cât putem, pe cei doi Sfinți care și-au consacrat viața pentru a vindeca și a ajuta pe cei aflați în suferință. Pe bună dreptate, Sfinţii Cosma şi Damian sunt consideraţi ocrotitorii medicilor şi mai ales a chirurgilor din toată lumea, iar în Brazilia – ca o informație inedită – sunt considerați a fi ocrotitorii copiilor, „responsabili” cu buna sănătate și cu buna lor creștere.

Sursa: http://blog.bizanticons.ro.

Previous Post

Evanghelia zilei (Luca 9, 44–50)

Next Post

Demonii sunt cât se poate de reali

Related Posts
Total
0
Share