Lumina a venit în lume
„Zis-a Domnul către Ucenicii Săi: Așa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Pentru că n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea. Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a și fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu. Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume, iar oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina, fiindcă faptele lor erau rele. Că oricine face rele urăște Lumina și nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârșite.”
Judecăți eronate
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Evanghelia după Ioan, Omilia 28, 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (2016), vol. 15, pp. 260-261
„Mulți dintre cei trândavi care se folosesc de iubirea de oameni a lui Dumnezeu spre a săvârși mulțime de păcate, fiind ei peste măsură de nepăsători, spun astfel de cuvinte: Nu există gheenă, nu există judecată, Dumnezeu ne iartă păcatele. Dar un bărbat înțelept le-a închis gura, zicând: Nu spune: «Îndurarea Lui este mare. Va curăți mulțimea păcatelor mele», pentru că mila și mânia de la El sunt și peste cei păcătoși va odihni mânia Lui (Înț. Isus Sirah 5, 6-7). Și iar: Precum este multă mila Lui, așa este multă și certarea Lui (Înț. Isus Sirah 16, 14). Și unde este iubirea Lui de oameni – întrebi tu – dacă vom primi cele vrednice de păcatele noastre? Cum că vom primi cele după vrednicie, ascultă-i pe proroc și pe Pavel, căci primul zice: Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui (Psalmul 61, 11), iar celălalt: Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui (Romani 2, 6). Dar și iubirea Lui de oameni este mare, după cum se vede limpede de aici. Căci Dumnezeu a împărțit cele ale noastre în două etape de viață – cea prezentă și cea viitoare -, între care pe una a rânduit-o ca un șir de lupte, iar pe cealaltă a rânduit-o a fi în lăcașul cununilor. Prin aceasta Și-a arătat multa Sa iubire de oameni. Cum și în ce fel? Pentru că, deși am făcut multe și grele păcate și de la tinerețe până la adânci bătrâneți nu am încetat a ne întina sufletul cu mii de rele, El nu ne-a cerut socoteală pentru niciunul dintre păcatele acestea, ci ni le-a iertat prin baia nașterii din nou și ne-a dat îndreptățire și sfințenie. Dar – întrebi tu – ce se întâmplă dacă cineva care S-a învrednicit de Taine din fragedă vârstă păcătuiește apoi de multe ori? Unul ca acesta este vrednic de o mai mare osândă, pentru că nu plătim aceleași pedepse pentru aceleași păcate, ci unele mult mai grele atunci când greșim după ce am primit Taina. Aceasta o arată Pavel, zicând: Călcând cineva Legea lui Moise, e ucis fără milă pe cuvântul a doi sau trei martori. Cu cât mai aspră socotiți că va fi pedeapsa celui care a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu și a pângărit sângele legământului și a batjocorit harul Duhului? (Evrei 10, 28-29).”
Sursa: http://ziarullumina.ro
